Tulburari asociate somnului

Somnul reprezinta fenomenul reversibil de suprimare temporara a functiilor constiente de relatie (reprezentata de scaderea tonusului muscular si absenta miscarilor voluntare ale membrelor), dar cu pastrarea functiilor vegetative. Este determinat genetic de nevoia de repaus si refacere a intregului organism, asigurand restabilirea potentialului energetic normal in vederea indepartarii fenomenului de oboseala instalate pe parcursul zilei.

Factorii care influenteaza cantitatea si calitatea somnului sunt reprezentati de: lumina/intuneric, factori ambientali si sociali (activitate fizica intensa, perioade de repaus prelungit, lucrul in ture de noaptea, traume psihice, situatii stresante, variatii de temperatura, diferite tulburari psihice).

In cele opt ore de somn pot sa apara miscari involuntare, scrasnirea dintilor (ca urmare a hipertoniei muschiului maseter), sforaitul (ca urmare a hipotoniei muschilor faringieni) si modificarea pragului senzorial la diferiti stimuli din mediu.

Principalii neurotransmitatori implicati in aparitia somnului sunt acetilcolina, dopamina, acidul gamma-aminobutiric si noradrenalina.

Somnul se investigheaza cu ajutorul polisomnografului. Stadiile somnului sunt notate astfel: stadiul I, II, III, IV si somn REM (rapid eye movement – miscarea rapida a globilor oculari). O persoana obisnuita are nevoie de aproximativ 20 de minute pentru a adormi (stadiile I si II), iar in urmatoarele 45 de minute aceasta coboara in stadiile III si IV (somn profund, necesita stimuli puternici pentru trezire). Dupa inca 45 de minute dupa stadiul IV se atinge  stadiul REM (latenta media a somnului REM este de 90 de minute). Pe masura ce trece noaptea, fiecare perioada REM devine mai lunga, iar stadiile III si IV dispar. Spre sfarsitul noptii, persoana doarme din ce in ce mai putin profund si viseaza (somn REM).

Tulburarile de somn reprezinta un grup de afectiuni ce se caracterizeaza prin prezenta oricarui simptom legat de somn capabil sa genereze disconfort persoanei.

Aproximativ o treime din populatia adulta prezinta pe parcursul vietii o tulburare de somn.

1. Insomnia

 Aceasta este cel mai frecvent tip de tulburare de somn intalnita si este definita ca fiind incapacitatea realizarii somnului datorita scurtarii semnificative a duratei acestuia sau deteriorarii calitatii lui.

Cele mai frecvente cauze ale insomniei sunt impartite astfel:

  • igiena inadecvata a somnului (stres, consum de cafea, alimentatie inadecvata, activitati fizice suprasolicitante, disconfortul dormitorului);
  • orice conditie durereoasa;
  • leziuni ale sistemului nervos central;
  • afectiuni psihiatrice (anxietate, depresie, psihoze, dementa, tulburare de stes posttraumatic, consumul de alcool);
  • sindromul picioarelor nelinistite;
  • patologii endocrine/metabolice;
  • boli infectioase;
  • afectiuni ale sistemului respirator (boala pulmonara obstructive cronica – BPOC, astmul bronsic);
  • afectiuni ale aparatului cardiovascular (ischemia cardiaca);
  • patologii digestive (refluxul gastro-esofagian, ulcerul gastro-duodenal);
  • neoplazii cu diferite localizari.

Insomnia se caracterizeaza prin:

  • dificultatea de a adormi/a ramane adormit sau o calitate scazuta a somnului;
  • aceasta tulburare apare minim de 3 ori pe saptamana, timp de mai mult de o luna;
  • exista o preocupare excesiva privind lipsa de somn, cat si consecintele ei;
  • afecteaza calitatea vietii pacientului (fatigabilitate in timpul zilei).

Debutul insomniei este brusc, in cursul unei perioade stresante si persista dupa rezolvarea cauzei initiale. Este mai frecventa la femei, persoane in varsta si se asociaza in multe cazuri cu depresia, anxietatea sau alte tulburari psihice.

Tratamentul insomniei este deosebit de important pentru cresterea calitatii vietii pacientului. Revenirea la somnul fiziologic se face progresiv, acest proces putand dura saptamani sau luni.

Med Anima tulburari asociate somnului

 Tratamentul farmacologic al insomniilor se face prin utilizarea mai multor clase de medicamente. Cele mai folosite sunt:

  • benzodiazepinele (diazepam, nitrazepam);
  • compusi non-benzodiazepinici (zolpidem, zopiclonum);

Se recomanda ca utilizarea medicatiei hipnotice (de inducere a somnului) sa se faca cu mare prudenta si pe o perioda scurta de timp.

Nu utilizati hipnotice fara prescriptie medicala psihiatrica!

 

Tratamentul non-farmacologic al insomniilor cuprinde mai multe mijloace si metode si este reprezentat de psihoterapie, respectarea unor masuri de igiena a somnului si terapii alternative (acupunctura, homeopatia, aromaterapia, tratamente naturiste).

Pentru ca tratamentul medicamentos al insomniilor sa aiba rezultate pentru o lunga perioada de timp, este benefica efectuarea unor sedinte de psihoterapie, cel mai frecvent este utilizata psihoterapia cognitiv-comportamentala, autohipnoza, tehnici de relaxare si respiratie profunda.


2. Cosmarul (anxietate de vis)

Visele sunt expresia activitatii psihice in timpul somnului si contin idei sau imagini incoerente care apartin sferei inconstientului. Interpretarea lor este considerata a fi importanta in psihanaliza.

Cosmarul este un vis terifiant, inspaimantator, infricosator, care determina anxietate, vocalizari, motilitate si descarcare autonoma (palpitatii, accelerarea pulsului, transpiratii). Se caracterizeaza prin treziri repetate din perioada de somn major (a doua jumatate a somnului), persoana trezindu-se speriata. Dupa trezire, pacientul descrie in detaliu cosmarul si devine rapid orientat si alert. Experienta visului si perturbarile de somn adiacente cauzeaza o deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional si personal al pacientului.

Intre 10 si 50% dintre copiii cu varste cuprinse intre 3 si 6 ani prezinta cosmaruri.

Aproximativ 1% din populatia adulta prezita cosmaruri frecvente (unul sau mai multe pe saptamana), fiind de doua ori mai frecvente la barbati decat la femei. Perioadele stresante, in special evenimentele traumatice cresc frecventa de aparitie a cosmarurilor, precum si severitatea lor. Aparitia cosmarurilor scade ca freventa o data cu inaintarea in varsta.

Cosmarul apare in majoritatea cazurilor in timpul somnului REM si este un vis lung, complicat, care devine inspaimantator spre final. Trezirea este imediata si pacientul isi aminteste ce a visat. Pacientul recunoaste caracterul ireal al cosmarului si anxietatea pe care o simte pe durata visului nu este asa de puternica incat sa mobilizeze pacientul din pat.

Cosmarul apare in unele afectiuni somatice (infectii ale sistemului nervos central, leziune vasculara a trunchiului cerebral, delirium) si afectiuni psihiatrice (tulburarea de stres posttraumatic, shizofrenie, depresie, anxietate, tulburari de personalitate).

Cosmarul prezinta urmatoarele caracteristici:

  • este un episod de trezire bursca din somn cu teama intensa, anxietate si stare de rau general;
  • pacientul isi poate aminti visul terifiant;
  • imediat dupa trezire, poate sa apara confuzie sau dezorientare;
  • somnolenta diurna excesiva;
  • scaderea capacitatii de concentrare a atentiei.

Diagnosticul anxietatii din vis se stabileste de catre medicul specialist psihiatru pe baza criteriilor de diagnostic si a rezultatului analizelor recomandate.

Diagnosticul diferential se face cu teroarea de somn, tulburarea de somn in legatura cu respiratia, narcolepsia, atacurile de panica aparute in timpul somnului si efectul unor medicamente (agonisti dopaminergici).

Tratamentul de electie al cosmarurilor este psihoterapia cognitiv-comportamentala si hipnoza. In cazurile severe, se pot administra medicamente care refac arhitectura somnului si scad severitatea cosmarurilor.

Prezenta cosmarului poate duce la disfunctionalitate pe plan social sau profesional, prin intreruperile repetate ale somnului.


3. Somnambulismul

Mersul in timpul somnului reprezinta o stare alterata a constiintei, in care fenomenele de somn si veghe sunt combinate. Incidenta acestuia in populatia generala este cuprinsa intre 5% si 15%. Exista studii care au demonstrat o predispozitie genetica a somnambulismului.

Apare mai frecvent la copii si se caracterizeaza prin:

  • unul sau mai multe episoade de parasire a patului in timpul somnului si mers imprejur in prima treime a noptii;
  • in timpul episodului, pacientul nu raspunde la eforturile altora de comunicare, este trezit cu dificultate;
  • la trezire, pacientul prezinta amnezia episodului (nu isi aminteste nimic din ce a facut pe durata somnului);
  • activitatile zilnice obisnuite nu sunt afectate dupa trezire;
  • nu sunt dovezi a unei tulburari mintale organice (dementa, epilepsie).

Printre cauzele somnambulismului se pot enumera:

  • stresul;
  • utilizarea unor medicamente (tioridazina, carbonatul de litiu, desipramina);
  • febra;
  • insomnia;
  • privarea de somn;
  • deficit de magneziu;
  • sindromul de apnee obstructiva in somn;
  • stimuli interni (dilatarea vezicii urinare);
  • stimuli externi (zgomote puternice).

Mersul in somn se declanseaza la trezirea din somnul cu unde lente (in timpul primei treimi a noptii) si consta in derularea unui singur act motor (cel al mersulu). Complexitatea mersului variaza de la simpla ridicare din pat, pana la parasirea locuintei si comiterea unor acte de violenta. Pacientul se poate trezi singur in diferite locatii sau se poate intoarce singur in pat unde isi continua somnul.

Se asociaza frecvent cu verbalizarea in somn, acte motorii absurde (mictiunea in dulap) si diferite afectiuni somatice (apnea de somn, sindromul alimentarii nocturne). Mersul in somn poate avea urmari grave, precum caderea de la inaltime sau alte tipuri de accidentari.

Pacientul este trezit cu greu din aceasta stare si se mentine confuz dupa trezire (amnezia episodului, nu isi aminteste nimic). Persoana care trezeste un astfel de pacient trebuie sa aiba grija deoarece pot sa apara acte de violenta din partea celor care sufera de aceasta afectiune.

Simptomele mersului in somn se caracterizeaza prin:

  • pacientul manifesta mers in timpul somnului, avand ochii deschisi;
  • instalarea tulburarii apare inainte de pubertate;
  • trezirea pacientului in timpul episodului este dificila;
  • pacientul prezinta amnezia episodului;
  • pacinetul foloseste un limbaj neinteles pe durata episodului;
  • pot fi prezente si alte tulburari somatice sau mintale, dar acestea nu explica fenomenul.

Episoadele de mers in timpul somnului au o durata cuprinsa intre 5 si 20 de minute.

Exista mai multe forme clinice ale somnambulismului descrise astfel:

Episoadele de mers in timpul somnului apar cel mult o data pe luna si nu apare ranirea pacientului.

Episoadele de mers in timpul somnului apar de mai multe ori intr-o luna si nu apare ranirea pacientului.

Episoadele de mers in timpul somnului apar aproape in fiecare noapte sau produc vatamarea pacientului sau a celor din anturaj.

Diagnosticul de somnambulism este pus de catre medicul specialist pe baza citeriilor diagnostice si in urma efectuarii unor investigatii paraclinice (polisomnografie, electroencefalograma, CT cranio-cerebral).

Complicatiile somnambulismului sunt reprezentate de tulburarea de anxietate generalizata, izolarea sociala si dificultati de comunicare.

Diagnosticul diferential se face cu: teroarea de somn, epilepsia morfeica, fuga disociativa si tulburari induse de consumul de droguri.

Tratamentul somnambulismului include mijloace:

Sunt utilizate doar in formele severe; se pot folosi benzodiazepine cu actiune lunga (diazepam) sau antidepresive (trazodona) prescrise de medicul specialist psihiatru.

Asigurarea usilor si ferestrelor, ingradirea locurilor cu potential de periculozitate; psihoterapia poate avea unele beneficii prin invatarea tehnicilor de relaxare.

Somnambulismul nu este de obicei o tulburare grava si poate fi tratata eficient. Daca produce disconfort atat pacientului cat si celor din anturaj, se recomanda consultarea unui medic specialist.


4. Sindromul jet-lag

Este o tulburare a ritmului somn-veghe determinat de schimbarea brutala de fus orar decalat cu mai mult de trei ore, de aceea mai este numit si “sindromul schimbarii fusului orar”.

Acest sindrom se caracterizeaza prin dificultati temporare ale instalarii somnului de tipul insomniilor nocturne sau somnolentei diurne si de scaderea performantelor fizice si psihice. Apare la persoanele care calatoresc peste Oceanul Atlantic, Pacific, Indian in Africa si in Orientul Mijlociu si se manifesta mai intens la cei care calatoresc spre est.

Sunt anumite profesii care sunt predispuse la aparitia acestui tip de tulburare de somn: sportivii de performanta care sunt nevoiti sa calatoreasca la diferite turnee, profesorii care tin diferite conferinte peste tot in lume si persoanele care lucreaza la comapanii multinationale sau calatoresc in interes de serviciu.

Cauzele acestui sindrom sunt:

  • dereglari ale ritmului somn-veghe. De exemplu, o persoana care decoleaza de la New York luni la ora 16 si aterizeaza la Bucuresti marti la ora 7, are impresia ca este ora 1 noaptea la destinatie datorita ceasului biologic. Astfel, el este gata de somn cand locuitorii din Bucuresti se trezesc;
  • influenta luminii: este cea mai importanta in reglarea ceasului biologic;
  • cabina presurizata a avionului.

Factorii de risc ce contribuie la aparitia acestui sindrom sunt: numarul de fusuri orare strabatute, persoanele in varsta, zborul spre est si calatoriile frecvente cu avionul.

Simptomele ce caracterizeaza acest sindrom variaza si sunt reprezentate de:

  • insomnie, somnolenta diurna, treziri bruste;
  • oboseala pe parcursul zilei;
  • dificultati de concentrare a atentiei si tulburari de memorie;
  • tulburari gastrice, constipatie, diaree;
  • o senzatie generala de “rau”;
  • schimbari de dispozitie.

Pentru a se simti din nou in forma, o persoana are nevoie de o zi de odihna pentru fiecare fus orar strabatut. De exemplu, o calatorie de la Bucuresti la New York implica parcurgerea a sapte fusuri orare. Pentru a-si reveni de pe urma sindromului jet-lag si a se acomoda la noul fus orar, o persoana are nevoie sa petreaca sapte zile la New York.

Sindromul jet-lag este temporar, dar uneori este necesara o consultatie la medicul specialist psihiatru pentru ameliorarea simptomelor. Acesta poate prescrie medicamente care pot ajuta pacientul sa doarma atat pe parcursul zborului cat si la destinatie. Se recomanda de asemeni consumul de cafea pentru a preveni somnolenta din timpul zilei.

Pentru a scadea intensitatea simptomelor sindromului jet-lag sunt necesare cateva masuri:

  • daca aveti un eveniment important in orasul de destinatie, este recomandat sa ajungeti cu cateva zile mai devreme;
  • calatoria cu avionul sa fie cat mai comoda (clasa business);
  • evitarea expunerii la lumina intensa in primele zile dupa sosire;
  • odihniti-va suficient timp inaintea zborului (cu cateva zile inainte de zbor este recomandat sa dormiti minim 8 ore);
  • fixati-va ceasul cu ora de la destinatie inca de pe aeroportul de unde plecati;
  • hidratati-va corespunzator;
  • incercati sa dormiti pe durata zborului daca este noapte pe aeroportul de destinatie (puteti folosi ochelari pentru somn, dopuri de urechi si casti).

Afla mai multe informatii

Citeste mai multe detalii despre tulburarile asociate somnului – click pe butonul de mai jos pentru a accesa documentul.