0747 202 212 ;   0332 505 114 office@medanima.ro

Tulburările instinctului alimentar

Aceste tulburări se caracterizează prin perturbarea marcată a comportamentului alimentar normal al unei persoane, iar cele două sindroame majore sunt reprezentate de anorexia nervoasă și bulimia nervoasă. Conform ICD-10 (Clasificarea tulburărilor mentale și de comportament), tot în această categorie sunt incluse ortorexia, supraalimentarea psihogenă (ceea ce poate duce la obezitate) și vomele psihogene.

Nu trebuie neglijat riscul de suicid la pacienții ce prezintă tulburări de alimentație.

1. Anorexia nervoasă

Este o condiție severă , cu potențial letal, caracterizată prin imagine corporală distorsionată, pierderea voluntară în greutate, indusă și susținută de către pacient…
Citește mai mult

2. Bulimia nervoasă

Este o tulburare psihică severă caracterizată prin “crize” repetitive de supraalimentare (ingerarea episodică și necontrolată într -o perioada scurtă de timp…
Citește mai mult

3. Obezitatea

Este o condiție medicală care se caracterizează prin acumularea de grăsime în mod excesiv în organism….
Citește mai mult

4. Ortorexia

Este o condiție medicală severă, caracterizată prin obsesia sau dependența de o alimentație sănătoasă, precum și stabilirea unor regimuri….
Citește mai mult

5. Mâncatul compulsiv (binge eating disorder)

Este o tulburare de alimentație inclusă din anul 2013 în DSM V (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale) care se caracterizează prin episoade…
Citește mai mult

1. Anorexia nervoasă

Este o condiție severă, cu potențial letal, caracterizată prin imagine corporală distorsionată, pierderea voluntară în greutate, indusă și susținută de către pacient, ceea ce poate duce la malnutriție severă și deces. Este asociată cu modificări patologice în majoritatea organelor interne, chiar dacă anumite teste efectuate pot avea rezultate normale.

Epidemiologie: prevalența de-a lungul vieții la femei este de 0,5-3,7%, debutul fiind între 10 și 30 de ani (asociat în cele mai multe cazuri cu un eveniment de viață stresant). La femei, frecvența este de 10-20 ori mai mare decât la sexul masculin. Apare adesea în țările dezvoltate și la pacientele care au o carieră ce necesită un tip zvelt de siluetă (fotomodele, balet).

Rata de mortalitate este de 5-18%.

În etiologia acestei afectiuni sunt implicați mai mulți factori:

Factori biologici: se asociază un deficit al noradrenalinei (substanță chimică cu rol în transmiterea influxului nervos cerebral de la neuron la următorul neuron);

Factori genetici: s-a demonstrat predispoziția genetică a acestei tulburări, anorexia nervoasă fiind mai frecventă în familiile a căror membrii prezintă depresie, dependență de alcool sau tulburări alimentare;

Factori psihologici: anorexia este o reacție față de exigențele funcționării sociale în special în adolescență, precum și rezultatul unei relații perturbate cu părinții;

Factori sociali: promovarea în mass-media a siluetei subțiri, precum și a exercițiilor fizice în exces.

Semnele și simptomele anorexiei nervoase includ:

Refuzul de a menține greutatea corporală în limitele greutății normale pentru vârsta, sexul și înălțimea persoanei respective (indexul masei corporale este la acești pacienți mai mic decât 17,5 kg/m2 );

Frica intensă de a crește în greutate (chiar dacă persoana este subponderală ) care persistă ca o obsesie (sunt mereu în căutare de metode de slăbit); la unii pacienți aceasta poate fi atât de puternică încât aceștia să își dorească să moară decât să se îngrașe;

Perturbări ale modului în care persoana în cauză își percepe propria greutate și formă corporală (silueta);
Amenoree (absența a trei cicluri menstruale consecutive);

Malnutriția severă determină și alte tulburări psihice precum tulburări ale dispoziției , iritabilitate, irascibilitate, oscilații ale dispoziției , tendința la izolare socială , ritualuri legate de alimentație (ritualuri obsesiv-compulsive), tulburări ale atenției și ale memoriei. Aceste simptome se pot ameliora o dată ce este corectată greutatea corporală.

Diagnosticul este pus de către medicul specialist psihiatru pe baza criteriilor de diagnostic listate în Clasificarea Internațională a Maladiilor (ICD-10) și în Manualul de Diagnostic și de Statistică a Tulburărilor Mentale ediția V (DSM V).

Se descriu două subtipuri de anorexie nervoasă:

Tipul restrictiv: pacienții nu prezintă în cadrul episodului curent manifestări de tipul inducerii de vărsături , abuzul de diuretice, laxative, clisme;

Tipul cu episoade de supraalimentare care alternează cu vărsăturile autoprovocate.

Complicațiile somatice

Complicațiile somatice ale anorexiei variază în funcție de gradul malnutriție, și se pot clasifica astfel:

  • Endocrine: amenoree, creșterea cortizolului, scăderea concentrației hormonilor tiroidieni, hipoglicemie;
  • Dezechilibre hidro-electrolitice: scăderea calciului, magneziului și potasiului din sânge;
  • Cardiovasculare: hipotensiune arterială , bradicardie, palpitații
  • Gastrointestinale: hipertrofia glandelor parotide, esofagite, eroziuni esofagiene, dureri și meteorism abdominal;
  • Locomotorii: fracturi cu diferite localizări, întârzieri de creștere;
  • Dermatologice: tegumente uscate, escoriații și echimoze la nivelul mâinii, păr subțire și friabil, unghii casante;
  • ORL: afectarea smalțului dinților, laringite repetate;
  • Hematologice: anemia, leucopenia, trombocitopenia.
Diagnosticul diferențial

Diagnosticul diferențial al anorexiei nervoase se face cu următoarele afecțiuni:

  • Condiții medicale generale: cancer, tulburări -gastrointestinale, SIDA , boală Chron;
  • Tulburări ale consumului de substanțe: abuzul de droguri;
  • Tulburarea depresivă: este prezentă lipsa poftei de mâncare, dar în anorexie pacienții prezintă apetit normal;
  • Tulburarea de somatizare: în această afecțiune pierderea în greutate nu este atât de severă ca în anorexia nervoasă;
  • Bulimia nervoasă: pierderea în greutate nu este atât de marcată .
Tratamentul

Tratamentul anorexiei nervoase se poate efectua în regim ambulator (cabinete medicale) sau în regim de spitalizare. Abordarea terapeutică a acestei afecțiuni este multidisciplinară, fiind necesar atât un tratament medicamentos cât și psihoterapie.

Farmacologic, anorexia nervoasă se poate trata cu medicație antidepresivă (atunci când există o tulburare depresivă), stabilizatori ai dispoziției (când există oscilații majore ale dispoziție ), cât și cu ciproheptadina (este un antihistaminic ce are ca efect secundar creșterea în greutate).

Tipurile de psihoterapie utilizată în anorexia nervoasă sunt cel cognitiv-comportamental (care încearcă să schimbe atitudinile pacientului cu privire la obiceiurile alimentare și la imaginea corporală ), interpersonal, de grup și familial.

Evoluția

Evoluția acestei afecțiuni în lipsa unui tratament adecvat este cronică, pacienții devin dependenți de aparținători, acest lucru conducând la limitarea activităților zilnice, izolare socială și invaliditate.

Din totalul pacienților, 40% se recuperează, 30% se ameliorează și 30% se cronicizează.

În stadiile inițiale ale bolii, scăderea în greutate se datorează reducerii cantității de lipide din corp. În stadiile avansate, sunt prezente tulburări ale metabolismului lipidelor, proteinelor și carbohidraților .

Prognosticul
Prognosticul subtipului de anorexie cu episoade de supraalimentare este nefavorabil, aproximativ 25-50% dintre pacienți prezintă acest subtip de tulburare.

În anorexia nervoasă , fiind o afecțiune psihiatrică severă ce produce invaliditate și numeroase afectări somatice, este foarte importantă diagnosticarea acesteia cât mai precoce precum și instituirea unui tratament adecvat.

2. Bulimia nervoasă

Este o tulburare psihică severă caracterizată prin “crize” repetitive de supraalimentare (ingerarea episodică și necontrolată într -o perioada scurtă de timp a unor alimente), urmate de vărsături autoprovocate, de perioade de încetare a alimentării și o preocupare excesivă pentru controlul greutății corporale.

Epidemiologie: prevalența de-a lungul vieții la femei este de 1-4%, debutul fiind între 16 și 18 de ani. La femei, frecvența este de 10 ori mai mare decât la sexul masculin (din totalitatea pacienților cu bulimie nervoasă, 90% sunt femei).

În etiologia acestei afectiuni sunt implicați mai mulți factori:

Factori biologici: se asociază cu un deficit al noradrenalinei și serotoninei (substanțe chimice cu rol în transmiterea influxului nervos cerebral de la neuron la următorul neuron);

Factori genetici: s-a demonstrat predispoziția genetică a acestei tulburări, bulimia nervoasă fiind mai frecventă în familiile ale căror membrii prezintă depresie și obezitate;

Factori psihologici: pacienții prezintă ca trăsături de caracter impulsivitatea, iritabilitatea, irascibilitatea;

Factori sociali: promovarea în mass-media a siluetei subțiri, precum și a exercițiilor fizice în exces, pacienții tind să fie perfecționiști.

Semnele și simptomele anorexiei nervoase includ:

Episoade de supraalimentare (sunt caracterizate prin faptul că persoana consumă într -o perioadă scurtă de timp o cantitate de alimente mult mai mare decât consumă majoritatea populației);
Comportament compensator pentru a preveni creșterea în greutate (vomă autoindusă, utilizarea de laxative și diuretice, clisme, exerciții fizice intense);
Anxietate, tensiune psihică, autostimă scăzută, gânduri de suicid;
Episoadele de supraalimentare și cele de comportament compensator au loc de cel puțin două ori pe săptămână , timp de 3 luni.

Diagnosticul bulimiei nervoase este pus de către medicul specialist psihiatru pe baza criteriilor de diagnostic listate în Clasificarea Internațională a Maladiilor (ICD-10) și în Manualul de Diagnostic și de Statistică a Tulburărilor Mentale ediția V (DSM V).

Se descriu două subtipuri de anorexie nervoasă:

Cu mecanisme compensatoare de tip purgative (vărsături, laxative, diuretice, clisme); acest tip se asociază cel mai frecvent cu depresia;

Cu alte mecanisme compensatoare (restricție alimentară , exerciții fizice în exces).

Complicațiile somatice

Complicațiile somatice ale bulimiei nervoase variază și se pot clasifica astfel:

  • Dezechilibre hidro-electrolitice: scăderea calciului, magneziului și potasiului din sânge;
  • Cardiovasculare: bradicardie, palpitații
  • Gastrointestinale: hipertrofia glandelor parotide, esofagite, eroziuni esofagiene;
  • Dermatologice: escoriații și echimoze la nivelul mâinii;
  • ORL: afectarea smalțului dinților , laringite repetate.
Diagnosticul diferențial

Diagnosticul diferențial al bulimiei nervoase se face cu următoarele afecțiuni:

  • Anorexia nervoasă cu episoade de supraalimentare;
  • Condiții medicale generale: sindromul Kleine-Levin;
  • Tulburarea depresivă majoră ;
  • Tulburarea de personalitate borderline (instabil- emoțională ).
Tratamentul

Tratamentul bulimiei nervoase se poate efectua în regim ambulator (cabinete medicale) sau în regim de spitalizare. Abordarea terapeutică a acestei afecțiuni este multidisciplinară, fiind necesar atât un tratament medicamentos cât și psihoterapie.

Farmacologic, bulimia nervoasă se poate trata cu medicație antidepresivă , putându-se utiliza mai multe clase de antidepresive.

Tipurile de psihoterapie utilizată în bulimia nervoasă sunt cel cognitiv-comportamental (care încearcă să schimbe atitudinile cu privire la obiceiurile alimentare și la imaginea corporală ), individual, de grup și familial. Se adresează normalizării obiceiurilor alimentare și a atitudinii față de alimente în general.

Evoluția

Evoluția acestei afecțiuni în lipsa unui tratament adecvat este cronică, dar nu invalidantă dacă nu se complică cu un dezechilibru hidroelectrolitic și alcaloza metabolică.

Cu tratament adecvat, recuperarea s-a demonstrat în 60% din cazuri. În 5 ani, rata recăderilor este de 50%. Stabilirea diagnosticului de bulimie nervoasă poate fi dificilă datorită menținerii greutății corporale normale, a negării episoadelor de supraalimentare și comportamentelor compensatorii.

Pentru a avea rezultate terapeutice cât mai adecvate, este necesară stabilirea unui diagnostic și începerea unui tratament cât mai precoce, în principal datorită complicațiilor somatice și psihice care pot să apară în evoluția acestei afecțiuni.

3. Obezitatea

Este o condiție medicală care se caracterizează prin acumularea de grăsime în mod excesiv în organism.

Epidemiologie: se estimează că aproximativ 50% din locuitorii Statelor Unite ale Americii suferă de obezitate, iar în România frecvența acestei afecțiuni este de 20%. În SUA, 60% dintre pacienții cu obezitate sunt de sex feminin și au un statut socio-economic mai scăzut, iar în România este mai frecventă la bărbați .

În etiologia acestei afectiuni sunt implicați mai mulți factori:

Factori biologici: există o perturbare a semnalului metabolic către receptorii din hipotalamus;

Factori genetici: s-a demonstrat predispoziția genetică a acestei tulburări, 80% dintre pacienți au istoric de obezitate în familie;

Factori psihologici: în general, stresul produce hiperfagie;

Factori sociali: promovarea în mass-media a siluetei subțiri, zvelte.

Diagnosticul bulimiei nervoase este pus de către medicul specialist atunci când greutatea corporală depășește cu 20% greutatea normală pentru vârsta, sexul și înălțimea persoanei (normal indexul masei corporale este cuprins intre 20 si 25 kg/m2).

Se descriu două subtipuri de anorexie nervoasă:

Cu mecanisme compensatoare de tip purgative (vărsături, laxative, diuretice, clisme); acest tip se asociază cel mai frecvent cu depresia;

Cu alte mecanisme compensatoare (restricție alimentară , exerciții fizice în exces).

Complicațiile somatice

Complicațiile somatice ale obezității se pot clasifica astfel:

  • Endocrine: diabet zaharat, gută, hiperlipidemie;
  • Cardiovasculare: hipertrofia ventriculară stângă, hipertensiunea arterială, risc de infarct sau hemoragie cerebrală, stază venoasă, angină pectorală, moarte subită, insuficiență cardiacă;
  • Respiratorii: apnee de somn, sindrom Pickwick;
  • Hepato-biliare: litiază biliară, colecistită, steatoză hepatică;
  • Renale: proteinurie, hidronefroză;
  • Locomotorii: osteoartroza coloanei vertebrale, pinteni osoși calcaneeni; Neoplazii cu diferite localizări (sân , prostate, ovar , colon, rect, etc).
Diagnosticul diferențial

Diagnosticul diferențial al obezității se face cu Boala Cushing, mixedemul și sindromul adipozo-genital.

Tratamentul

Tratamentul obezității se poate efectua în regim ambulator (cabinete medicale) sau în regim de spitalizare. Abordarea terapeutică a acestei afecțiuni este multidisciplinară, fiind necesar atât un tratament medicamentos, psihoterapie, regim igieno-dietetic cât și practicarea exercițiilor fizice regulate.

Dieta este cea mai importantă într-un regim de scădere a greutății corporale. Se recomandă o dietă echilibrată care poate fi menținută o perioada lungă de timp . Nu se recomandă postul total.

Practicarea exercițiilor fizice regulate este necesară pentru a crește rata metabolismului bazal al organismului, fiind o componentă eficientă a oricărui regim de slăbire. Se recomandă efectuarea de exerciții fizice de minim 3 ori pe săptămână, cu o durata de 30-60 de minute, la o intensitate de 50-70% din capacitatea individuală de efort.

Farmacoterapia se efectuează prin administrarea de medicamente ce au ca efect scăderea în greutate.

Intervențiile chirurgicale se recomandă atunci când celelalte tratamente nu au avut efect. Bypass-ul gastric este o procedură specifică pentru reducerea dimensiunilor stomacului.

Psihoterapia este o intervenție indispensabilă în obezitate. Prin intermediul terapiei congnitiv-comportamentale pacienții sunt învățați să recunoască elementele care îi fac să se alimenteze în exces, precum și modalitatea prin care pot adopta un stil de viață sănătos . Fără psihoterapie, celelalte modalități terapeutice nu vor da rezultatele așteptate .

Evoluția

Evoluția acestei afecțiuni în lipsa unui tratament adecvat este cronică, având efecte adverse asupra sănătății organismului. Obezitatea crește riscul pentru cancer colo-rectal, de prostată, vezică biliară, sân, uter și ovar .

Prognosticul
Prognosticul este nefavorabil, dintre pacienții care scad în greutate semnificativ, 90% revin la greutatea inițială excesivă.

Obezitatea reprezintă atât o problemă medicală cât și una socială, obiectivul principal al tratamentului fiind reducerea în greutate cu menținerea acesteia pe o perioadă lungă de timp.

4. Ortorexia

Este o condiție medicală severă, caracterizată prin obsesia sau dependența de o alimentație sănătoasă, precum și stabilirea unor regimuri alimentare drastice din dorința de a mânca cât mai sănătos. Într -o societate în care frecvența obezității este în creștere , preocuparea populației pentru o alimentație sănătoasă este din ce în ce mai mare, uneori dusă la extrem (ca în cazul ortorexiei).

O persoană ce prezintă acest tip de tulburare evita să consume alimente ce au în alcatuirea lor zahăr, făină albă, aditivi alimentari cu potențial carcinogen, glutamat, carne de pește, lapte de soia cu conținut crescut de izoflavoni, carne de vită (datorită riscului de a dobândi boala vacii nebune), castraveți (datorită riscului de a se infectă cu bacteria E. coli) și va respinge orice aliment care nu este bio (organic). Persoana este îngrijorată de calitatea hranei și nu de cantitatea ei, încălcarea regulilor de alimentație sănătoasă având drept consecință un puternic sentiment de vinovăție și anxietate.

Epidemiologie: conform studiilor, prevalența ortorexiei în populația generală este de 6,9%, fiind mai frecventă la bărbați, în special la cei cu un nivel al educației mai scăzut. Debutul afecțiunii se situează între 20 și 40 de ani.

În etiologia acestei afectiuni sunt implicați mai mulți factori:

Factori genetici: s-a demonstrat predispoziția genetică a acestei tulburări;

Factori psihologici: necesitatea alimentației sănătoase derivă dintr-o „criză” emoțională;

Factori sociali: presiunea socială („așa e la modă”), probleme economice.

Semnele și simptomele ortorexiei includ:

Alocarea unui mari perioade de timp pentru identificarea celor mai sigure alimente și calcularea valorii nutritive a acestora;
Sterilizarea ustensilelor de gătit
Consumul a maxim 10 alimente de bază;
Consumul cu preponderență de remedii naturiste, suplimente nutritive și probiotice;
Dispoziție oscilantă , emoții și sentimente extreme;
Comportament obsesiv-compulsiv;
Anxietate;
Izolare socială
Obsesia pentru alimentele ingerate;
Sentimente de vinovăție atunci când se abat de la dietă.

Diagnosticul este pus de către medicul specialist psihiatru în urma unei evaluări amănunțite a pacientului.

Se pot asocia ortorexiei:

  • Tulburarea obesisv- compulsivă
  • Tulburarea depresivă
  • Tulburarea bipolară
  • Tulburarea de panică
  • Tulburarea de stress post-traumatic
  • Abuzul de droguri, medicamente sau suplimente nutritive
Complicațiile somatice
Complicațiile somatice ale ortorexiei sunt determinate de regimul alimentar restrictiv caloric, ducând astfel la scăderea marcată în greutate, malnutriție protein- calorică , complicații cardiace și chiar deces.
Diagnosticul diferențial
Diagnosticul diferențial al ortorexiei se poate face cu anorexia nervoasă. Pacienții cu anorexie nervoasă resping alimentele pentru a slăbi , iar cei cu ortorexie le resping din dorința de a se simți mai puri și mai sănătoși (este mai importantă calitatea decât cantitatea).
Tratamentul

Tratamentul ortorexiei se poate efectua în regim ambulator (cabinete medicale) de către o echipa pluridisciplinară alcătuită din medic, psihoterapeut și nutriționist.

Ședințele de psihoterapie pot fi benefice și au ca obiectiv depășirea unor factori psihologici ce au determinat apariția acestei tulburări. Terapeutul ajută pacientul să identifice problemele de care nu este conștient și ajută în rezolvarea acestora.

Consilierea nutrițională poate ajuta pacienții să introducă treptat în dieta lor și alte alimente respinse în mod greșit.

În formele grave, se utilizează tratamentul medicamentos. Se pot utiliza antipsihotice, antidepresive, stabilizatori de dispoziție și benzodiazepine prescrise de medicul specialist.

Evoluția

Evoluția acestei afecțiuni în lipsa unui tratament adecvat este cronică, ducând în timp la izolare socială și limitarea acțiunilor sociale. În stadiile avansate, sunt prezente tulburări ale metabolismului lipidelor, proteinelor și carbohidraților .

Ortorexia reprezintă un pericol deoarece persoanele care suferă de această afecțiune limitează foarte mult consumul de sare (poate produce hipertensiune), zahăr (poate produce diabet) și grăsimi (riscul de a crește colesterolul).

Chiar dacă limitarea consumului de sare, zahăr și grăsimi este promovată de medici, problema apare atunci când persoana devine obsedată de toate aceste lucruri și apare izolarea socială (nu participă la evenimente sociale sau organizate în familie). Persoanele cu ortorexie pierd foarte multe ore pe zi gândindu – se la dieta pe care trebuie să o urmeze și își pierd plăcerea de a mânca.

5. Mâncatul compulsiv (binge eating disorder)

Este o tulburare de alimentație inclusă din anul 2013 în DSM V (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale) care se caracterizează prin episoade frecvente în care se consumă o cantitate mare de alimente într -o perioada scurtă de timp. Persoana afectată își pierde controlul asupra cantității de alimente ingerată și are tendința de a mânca foarte repede. După aceste episoade apare sentimentul de vinovăție , pacienții afectați ajungând să mănânce pe ascuns.

Epidemiologie : este cea mai frecvent întâlnită tulburare de alimentație în SUA, fiind prezentă în mod egal atât la bărbați cât și la femei. Prevalența acestei afecțiuni de-a lungul vieții se situează între 2 și 3,5%. Media de vârstă la debut este de 25 ani, dar majoritatea episoadelor debutează în adolescență .

În etiologia acestei afectiuni sunt implicați mai mulți factori:

Factori genetici: s-a demonstrat predispoziția genetică a acestei tulburări;

Factori psihologici: poate să apară pe fondul unei traume emoționale puternice, depresiei, anxietății generalizate și tulburării obsesiv-compulsive;

Factori sociali: conflicte intrafamiliale, instabilitatea financiară, insatisfacție pe plan profesional, activitate fizică scăzută, alimentație fast-food.

Semnele și simptomele mâncatului compulsiv se caracterizează prin repetarea episoadelor cel puțin o dată pe saptămână, pe durata de minim trei luni și sunt reprezentate de:

Episoadele de mâncat compulsiv se repetă de-a lungul unui interval scurt de timp ( maxim 2 ore);
Persoana mănâncă mult mai repede decât ar mânca de obicei și se ascunde de ceilalți membrii ai familiei din cauza sentimentului de rușine;
Persoana se alimentează până apare o senzație de disconfort gastric chiar și atunci când nu are senzația de foame;
În timpul mesei , persoana resimte o senzație de plăcere, relaxare, siguranță; mâncarea este utilizată ca refugiu față de o situație stresantă sau singurătate;
Din cauza abuzurilor alimentare persoana se simte deprimată.

Diagnosticul este pus de către medicul specialist psihiatru pe baza criteriilor diagnostic listate în Manualul de Diagnostic și de Statistică a Tulburărilor Mentale ediția V (DSM V).

Complicațiile somatice

Complicațiile somatice ale mâncatului compulsiv sunt reprezentate de obezitate, boli cardiovasculare, diabet, neoplazii, dezechilibru nutrițional, sindrom metabolic, accident vascular cerebral, tulburări gastro-intestinale (dureri abdominale, balonare, constipație, reflux gastro-esofagian), hipercolesterolemie, disfuncții renale și hepatice.

Diagnosticul diferențial

Comorbiditatile psihiatrice ale mâncatului compulsiv sunt tulburarea depresivă majoră, tulburarea afectivă bipolară, tulburări de personalitate, abuzul de substanțe, cleptomania și tulburările de anxietate.

Tratamentul

Tratamentul anorexiei nervoase se poate efectua în regim ambulator (cabinete medicale) sau în regim de spitalizare. Abordarea terapeutică a acestei afecțiuni este multidisciplinară, fiind necesar atât un tratament medicamentos cât și psihoterapie și consiliere nutrițională.

Psihoterapia este considerată primul pas în abordarea pacientului ce prezintă mâncat compulsiv, cele mai utilizate tipuri sunt terapia cognitiv-comportamentală, cea individuală și cea de grup.

Tratamentul medicamentos constă în prescrierea de către medicul psihiatru a substanțelor antidepresive și a stabilizatorilor de dispoziție .

Consilierea nutrițională este deosebit de eficientă în tratamentul acestei afecțiuni .

Evoluția

Evoluția acestei afecțiuni în lipsa unui tratament adecvat este cronică, acest lucru conducând la limitarea activităților zilnice, izolare socială și implicit la scăderea calității vieții persoanei.

Datorită frecvenței mari a depresiei, anxietății , diabetului, izolării sociale și a riscului de suicid, mâncatul compulsiv este o problemă majoră de sănătate publică, având un cost imens pentru societate.

Află mai multe informații

Citește mai multe detalii despre tulburările instinctului alimentar – click pe butonul de mai jos pentru a accesa documentul.

alte articole din blog
Anxietatea de performanţă (4)

Anxietatea de performanţă

Anxietatea de performanţă În societatea actuală, dorința de a fi performant în diferite arii de activitate este adesea asociată cu nevoia de validare a identităţii profesionale, cu o stimă de sine înaltă şi o imagine de sine pozitivă şi stabilă. Dorinţa de fi...

Efectele pandemiei asupra sănătății mintale

Efectele pandemiei asupra sănătății mintale Încă de la începutul pandemiei generată de coronavirus, multe persoane au fost și continuă să fie afectate de acest virus respirator în mai multe arii ale vieții. Rutina zilnică a fost afectată puternic și, în unele cazuri...

Stigmatul asupra mersului la psiholog sau psihiatru: o prejudecată nocivă

Stigmatul asupra mersului la psiholog sau psihiatru: o prejudecată nocivă Sunt multe lucruri pentru care nu ne temem să apelăm la un specialist: de la realizarea ITP-ului până la consultarea unui jurist, toate acestea sunt lucruri normale. Probabil că nici nu ne-ar...

Arta de a ne recalibra viața pe timp de carantină

Arta de a ne recalibra viața pe timp de carantinăVoit sau nu, în ultima perioadă am ajuns să petrecem mai mult timp în case decât eram obișnuiți până acum. Pentru mulți dintre noi acest lucru poate deveni un factor de stres greu de gestionat. Alături de gânduri de...

Cum ne pot fi de folos emoțiile negative

Cum ne pot fi de folos emoțiile negativeRegretatul lider israelian Golda Meir a spus: „Cei care nu știu să plângă cu toată inima nu știu să râdă din toata inima.” Oamenii, indiferent de religie, naționalitate sau cultură, râd, plâng și exprimă emoții prin expresii...

Nouă semne care ar putea indica o problemă de sănătate mintală

Nouă semne care ar putea indica o problemă de sănătate mintalăCunoașteți pe cineva care pare să se lupte cu stări negative, dileme, convingeri nepotrivite? Dacă un prieten sau un membru al familiei devine copleșit de provocările vieții, are mai mereu o stare negativă,...

Mituri și realități despre somn

Mituri și realități despre somn National Sleep Foundation a stabilit 10 mituri comune despre somn și realitățile care le demontează.Somnul și calitatea somnului “beneficiază” de multe interpretări, multe dintre ele fiind false convingeri, întipărite la nivel de...

Cum facem faţă stresului – 10 strategii de coping

Cum facem faţă stresului – 10 strategii de coping –Dacă ne îngrăşăm, dormim rău, suntem tensionaţi, nu ne mai înţelegem cu partenerul, ridicăm mult prea des tonul la copii, ne-au scăzut performanţele la locul de muncă… şi lista poate continua, avem tendinţa de a ne...

Stadiile dezvoltării umane – Sarcini și nevoi

Stadiile dezvoltării umane Sarcini și nevoiErick Erikson descrie dezvoltarea eului în relație cu mediul social al copilului, susținând o evoluție stadială, în care nivelul dezvoltării fiecărui stadiu depinde de modul de rezolvare a sarcinilor specifice stadiului...

Prevenția Demenței Alzheimer prin alimentație corectă.

Prevenția Demenței Alzheimer prin alimentație corectă. Vârsta și genetica sunt factori asupra cărora nu se poate interveni, însă în cazul hipertensiunii arteriale necontrolate, diabetului zaharat, alimentelor grase care cauzează obezitate și a lipsei exercițiilor...

Contact Iași:

Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL11, sc. B, parter, Iași, jud. Iași

Contact Belcești:

com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Iași

Social Media: