Tulburarea de personalitate paranoidă
Tulburarea paranoidă face parte din categoria tulburărilor de personalitate. Acestea din urmă, potrivit Mayo Clinic, reprezintă un tip de tulburări mintale care au în componență un model rigid și nesănătos de gândire, funcționalitate și comportament.
Persoanele ce suferă de o tulburare de personalitate întâmpină impedimente în percepția și raportarea cu privire la diverse situații și oameni. Acest fapt duce la diverse dificultăți și limitări importante în mai multe arii precum relațiile, activitățile sociale sau profesionale (la serviciu, la școală etc.).
Din punctul de vedere al grupurilor de afecțiuni, tulburarea de personalitate paranoidă face parte din grupul tulburărilor bizar-excentrice, din care mai fac parte tulburările de personalitate schizoidă și schizotipală. Tulburările aflate în acest grup se descriu în primul rând prin gândire (sau printr-o conduită) ciudată, neobișnuită, excentrică.
În tratatele de psihopatologie și psihiatrie se subliniază faptul că prevalența tulburării este de 0,5% – 2,5%, iar incidența este mai ridicată la familiile probanzilor cu schizofrenie și tulburări de tip delirant. În plus, se menționează că tulburarea apare mai frecvent la bărbați decât la femei.
Principalele caracteristici
Oamenii cu această tulburare se deschid cu o dificultate mult mai mare, indiferent dacă persoana cărora se confesează este sau nu una apropiată – aceștia nici măcar față de proprii prieteni (sau chiar de propria familie) nu se pot deschide cu ușurință.
Motivul pentru care confesiunea se produce cu dificultate are la bază faptul că persoanele ce suferă de tulburarea paranoidă se tem constant că cei de care se înconjoară s-ar putea să se folosească de ei în scopuri personale. Astfel, aceștia se regăsesc mai mereu în apărare și caută continuu motive pentru care să își întărească convingerile (ex. caută semne potrivit cărora cei din jur îi tradează). Aceste comportamente îi pot face, de exemplu, pe cei ce suferă de tulburarea paranoidă să emită ipoteze potrivit cărora partenerii de viață îi înșeală.
Simptome ale tulburării paranoide:
În primul rând, pentru a recunoaște o persoană ce suferă de tulburarea paranoidă trebuie să fim conștienți că oamenii care au această tulburare sunt mereu “în gardă”, având realmente credințe puternice și repetate cu privire la faptul că cei din jur își doresc să îi înjosească sau să le facă rău.
De obicei credințele sunt nefondate, creându-le dificultăți în crearea relațiilor și a legăturilor puternice pe termen lung.

Indicatorii cei mai prezenți pentru tulburarea de personalitate paranoidă
- Lipsa încrederii și suspiciozitate crescută față de cei din jur;
- Suspiciune nefondată cu privire la acțiunile celor din jur;
- Frica de a acorda încrederea celor din jur;
- Suspiciune irațională legată de faptul că ceilalți pot folosi informațiile pe care le au despre tine împoriva ta;
- Tendință crescută de a purta pică;
- Reacții de furie bazate pe frici iraționale legate de comportamentele celor din jur;
- Comportamentele celor din jur sunt percepute ca atacuri asupra propriei persoane;
- Stare de agitație continuă, anxietate crescută, dificultăți în ceea ce privește relaxarea;
- Dezvoltarea stereotipurilor negative față de persoanele din jur, cu precădere cei diferiți din punctul de vedere al etniei, religiei etc.;
- Părerile celorlalte persoane pot fi transformate în semnificații ascunse cu privire la propria persoană.
Cauze / Factori de risc
Nu sunt cunoscute cu certitudine cauzele tulburării paranoide. Însă, cel mai probabil, acestea implică o serie de factori biologici și psihologici. Ținând cont de faptul că persoanele ce suferă de această tulburare au o șansă mai mare să aibă rude apropiate diagnosticate, fie cu schizofrenie, fie cu tulburări delirante, poate indica o legătură genetică.
În altă ordine de idei, trebuie să avem în vedere faptul că în general tulburările de personalitate își fac simțită prezența în momentul în care o persoană are un mod irațional prin care se raportează la realitate, prin care înțelege realitatea și prin care percepe lumea. Plecând de la această idee, trebuie să ne gândim la modul în care noi ajungem să avem aceste credințe care modifică realitatea. Astfel, una dintre cauzele posibile poate avea rădăcini în primii ani de viață.
Cu alte cuvinte, credințele noastre se pot forma în copilărie, mai ales în cazul în care am fost abuzați – fizic, verbal sau sexual (și am învățat cu acest prilej că nu trebuie să avem încredere în nimeni) sau insultați pentru dificultățile noastre – loviți, pedepsiți (și cu această ocazie am învățat să fim mereu „în gardă” pentru a preveni potențiala suferință).
Diagnostic
În vederea punerii unui diagnostic optim, înainte de toate se va investiga istoricul medical complet. În momentul în care se exclud problemele fizice pentru prezența simptomelor, psihiatrii/psihologii vor utiliza diverse instrumente ce au ca scop specific depistarea unei tulburări de personalitate.
Este important de făcut diferența dintre tulburarea de personalitate paranoidă și tulburările de tip psihotic (schizofrenia paranoidă și tulburarea delirantă persistentă). Principalul aspect care deosebește tulburările este reprezentat de faptul că în cazul tulburării paranoide nu există idei delirante, halucinații și nici alte trăsături psihotice.
Tratament
De cele mai multe ori, tratamentul tulburării paranoide se realizează prin ședințe de psihoterapie. Îndeosebi prin terapie cognitiv-comportamentală (TCC). În condițiile în care pacienții vor urma tratamentul își vor putea gestiona simptomatologia și, în cele din urmă, vor reuși să fie eficienți în viața de zi cu zi. Terapia poate fi conturată în jurul dezvoltării empatiei, stimei de sine, relațiilor sociale, dar și pe creșterea abilităților de comunicare. Pe durata intervenției psihologice pacienții vor reuși să își identifice de unii singuri modelele distructive care mai departe au o influență negativă asupra comportamentului din viața de zi cu zi.
Potrivit Cleveland Clinic, credințele paranoide înrădăcinate, împreună cu gândurile dezadaptative, au un rol deosebit de important în menținerea acestei tulburări. De aceea, abordarea gândurilor și convingerilor prin terapia cognitiv-comportamentală poate avea un impact pozitiv.
Pe lângă psihoterapie, tratamentul tulburării paranoide poate avea în componență (în anumite cazuri) și medicație. Aceasta poate fi utilă doar în situațiile în care simptomele au un grad sever și, în egală măsură, este prezentă și cel puțin o altă afecțiune – precum anxietatea sau depresia. În acest sens, medicația poate avea în componența antidepresive, medicamente anti-anxietate sau antipsihotice. Totuși, trebuie să reținem faptul că medicamentele fără psihoterapie nu sunt recomandate pentru tulburările de personalitate.
Prognostic
Tulburarea paranoidă este una cronică. Cei mai mulți dintre oameni o vor avea pentru toată viața, însă simptomele pot fi ținute într-o anumită măsură sub control cu ajutorul tratamentului.
Astfel, persoanele pot ajunge să își trăiască viața în mod normal: se pot căsători, pot avea un loc de muncă, etc. Totuși, în lipsa tratamentului adecvat, persoanele ce suferă de această tulburare pot fi deconectați de la realitate și ar putea să nu fie funcționali din punct de vedere social.
Surse:
Mayo Clinic
Cleveland Clinic
Tudose, F., Tudose, C., & Dobranici, L. (2011). Tratat de psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi. Editura Trei.
Sperry, L. (2018). Tulburările de personalitate din DSM-5. Evaluare, conceptualizare de caz și tratament.
Autor: Tudor-Daniel Huțul – Psihoterapeut
alte articole din blog
Contact Iași:
Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL11, sc. B, parter, Iași, jud. Iași
Contact Belcești:
com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Iași
Contact Timișoara:
Str. Simion Bărnuțiu nr. 34, Timișoara, jud. Timiș