Terapia bolilor psihice prin neuroplasticitate
Neuroplasticitatea adulților = un nou „remediu” pentru depresia majoră?
Neuroplasticitatea implică reorganizarea sinaptică ca răspuns la factorii de stres din mediu și se crede că stă la baza abilităților noastre de a regla, învăța și aminti.
Vestea bună este că unele tratamente pentru depresie par a fi capabile să oprească deteriorarea și poate chiar să o repare. Știrea și mai bună este că cercetările asupra neuroplasticității ne-au arătat că „comportamentele tale de zi cu zi pot avea efecte măsurabile asupra structurii și funcției creierului”, ceea ce poate oferi vindecare și recuperare în tulburări psihiatrice (Hellerstein, 2011).
Alte articole informative pe aceeași temă:
Ce este neuroplasticitatea și de ce este importantă pentru sănătatea mintală
Putem influența neuroplasticitatea?
Atunci când vine vorba de tulburări psihice, există un fel de neuroplasticitate negativă: depresia poate provoca leziuni la nivelul creierului, încurajând căile nesănătoase și inadaptabile și descurajarea celor sănătoase și adaptive (Hellerstein, 2011). Astfel, în tulburările psihice neuroplasticitatea dezadaptativă contribuie la persistența unor simptome, precum ruminația, anhedonia și altele. Prin valorificarea neuroplasticității corective, poate fi posibilă reprogramarea comportamentului inadaptativ și producerea unei remisii de lungă durată. În acest sens, există dovezi că atât abordările antidepresive de stimulare farmacologică, cât și stimularea cerebrală pot acționa prin inducerea neuroplasticității corective, benefice, pentru a media remisiunea.
Din ce în ce mai mult, se arată că efectele antidepresive asupra neuroplasticității se corelează cu îmbunătățirea comportamentală, atât la oameni, cât și la modelele animale, aducând posibilitatea ca neuroplasticitatea să ofere o nouă cale pentru cercetarea depresiei. Cu toate acestea, învățarea modului de valorificare a acestei capacități de îmbunătățire a recuperării rămâne o provocare.
Poate că nu este ușor și poate că necesită efort, dar avem capacitatea de a „remodela” creierele noastre la orice vârstă, în moduri care ne pot ajuta să funcționăm mai bine.
Neuroplasticitatea este afectată în tulburările depresive. Atât la om, cât și la modelele animale, tratamentul cu stimulare a creierului induce creșteri regionale ale volumului de materie cenușie care sunt asociate cu răspuns antidepresiv. Aceste modificări ale volumului creierului implică mecanisme structurale de neuroplasticitate, cum ar fi spinogeneza dendritică, reorganizarea sinaptică sau germinarea axonală sau recreșterea. La om, administrarea de medicamente antidepresive, stimularea creierului sau combinația lor pot stimula neuroplasticitatea adultului pentru a media recuperarea în cadrul tulburărilor depresive.
Utilizarea Neuroplasticității pentru a ajuta la anxietate
Aceleași principii se aplică pentru gestionarea și tratarea tulburărilor de anxietate – creierul nostru este, de asemenea, perfect capabil să asigure “recablarea” și “remodelarea” pentru a îmbunătăți capacitatea noastră de a gestiona anxietatea.
Cu toate acestea, după cum spune antrenorul de viață și clinicianul Ian Cleary (2015):
„Orice modificări ale creierului sunt în detrimentul altor modificări. Dezvoltarea acestor părți ale creierului nostru care declanșează fără probleme anxietatea, este în detrimentul celor care ajută calmul și încrederea … nu este suficient să opriți anxietatea într-un moment dat, care este adesea în centrul atenției oamenilor. Cablul de anxietate este încă acolo și așteaptă să fie declanșat. Trebuie să creăm cablaje competitive. Trebuie să creăm cablare specifică a ceea ce dorim să obținem, care este „cablarea concurențială” la problemă. Fără aceasta, ne bucurăm la nesfârșit de anxietate, fără nicio cale neurală care să ne ducă înainte”
Practic, neuroplasticitatea poate fi aplicată pentru a vă ajuta să gestionați, să tratați și poate chiar să „vindecați” anxietatea, dar este nevoie de ceva timp, efort si ajutor din partea specialiștilor! Aceste modificări cu caracter permanent pot fi obținute prin adaptarea și schimbarea tiparelor gândirii, prin retragerea și modelarea memoriei, exerciții de respirație, modelarea ochilor, modificarea obiceiurilor posturale, creșterea conștientizării corpului și vizarea percepției senzoriale (Cleary, 2015).
8 Exerciții de neuroplasticitate pentru anxietate și depresie
Nu există multe exerciții de neuroplasticitate concepute special pentru depresie, dar asta nu înseamnă că nu puteți face nimic în acest sens.
Toate aceste activități și exerciții – multe dintre care veți recunoaște din sfaturile tradiționale privind combaterea depresiei – s-au găsit că îmbunătățesc neuroplasticitatea și pot fi utile pentru a face față depresiei:
1. Execută sarcini și jocuri de memorie
2. Învață să jonglezi;
3. Învață să cânți la un instrument muzical nou
4. Învață (încă) o limbă străină
5. Fă Yoga
6. Fă exerciții fizice regulate de intensitate ușoara până la moderată
7. Încearcă activități provocatoare pentru creier, cum ar fi cuvintele încrucișate sau sudoku
8. Învață un subiect nou – în special unul complex – într-o perioadă scurtă de timp
Durerea cronică și neuroplasticitatea
Neuroplasticitatea poate juca, de asemenea, un rol important în a ajuta oamenii să gestioneze și să trateze durerile cronice. La urma urmei, durerea în sine este experimentată ca un set sau o secvență de stimulări neuronale – dacă putem schimba modul în care sunt conectate creierele noastre, ce ne împiedică să schimbăm experiența durerii?
Un studiu recent pe această temă a descoperit că există cel puțin patru metode care vă pot ajuta creierul să se adapteze și să gestioneze durerea cronică:
1. Stimularea electrică transcraniană (info)
2. Stimularea magnetică transcaniană
3. Postul intermitent (perioadele de post urmate de perioadele de alimentare normală);
4. Administrarea de glucoză (luând suplimente de glucoză pentru a înlocui ceea ce pierdem din cauza îmbătrânirii normale)
(Sibille, Fartsch, Reddy, Fillingim, & Keil, 2016).
Pe lângă aceste tratamente mai intense, puteți face multe lucruri pentru a aplica principiile neuroplasticității propriei tale experiențe cu durerea, iar vestea bună este că majoritatea sunt lucruri pe care ar trebui să le facem cu toții pentru a deveni mai sănătoși!
6 Exerciții de neuroplasticitate pentru tratarea durerii cronice
Aceste șase practici și exerciții s-au dovedit utile pentru a face față durerii cronice și toate au capacitatea de a influența modul în care rețelele neuronale ale creierului nostru primesc și traduc mesajul durerii:
1. Fă sport regulat
2. Mănâncă sănătos
3. Dacă fumezi, renunță la acest obicei
4. Menține mintea activă, angajată și cu numeroase provocări
5. Aplică tehnici de relaxare pentru a menține stresul la distanță
6. Practică meditația Mindfulness
(Irving, 2016)
Terapia bazata pe Neuroplasticitate in TOC, ADHD, Autism
Metodele de utilizare a neuroplasticității pentru a trata ADHD, TOC și autismul reflectă în mare măsură metodele bazate pe jocuri, activități și programe concepute în jurul principiilor neuroplasticității care să ajute oamenii și copiii cu o gamă largă de probleme și deficiențe. Toate se referă la aceleași teme generale: învățarea lucrurilor noi, a fi deschis la noi experiențe și activități noi, adaptarea și modificarea conștientă a tiparelor tale de gândire și utilizarea tehnicilor susținute de știință pentru a vă provoca pe voi înșivă.
Recalibrarea creierului pentru tratarea Tulburarii obsesiv-compulsive (TOC)
Metodele de utilizare a neuroplasticității pentru a trata ADHD, TOC și autismul reflectă în mare măsură metodele bazate pe jocuri, activități și programe concepute în jurul principiilor neuroplasticității care să ajute oamenii și copiii cu o gamă largă de probleme și deficiențe. Toate se referă la aceleași teme generale: învățarea lucrurilor noi, a fi deschis la noi experiențe și activități noi, adaptarea și modificarea conștientă a tiparelor tale de gândire și utilizarea tehnicilor susținute de știință pentru a vă provoca pe voi înșivă.
O terapie inovatoare, bazându-se pe meditația mindfulness pentru tratarea tulburărilor obsesiv-compulsive, sugerează că și creierul adulților are neuroplasticitate.
Schwartz a explicat că persoanele afectate de TOC se angajează într-o mare varietate de comportamente problematice – spălarea compulsivă a mâinilor, deschiderea ușilor, verificarea repetitivă a cuptoarelor și ușilor, chiar repetând același cuvânt, aceeași frază. Cauza, la nivel neurologic, este hiperconectivitatea între două regiuni ale creierului, cortexul orbitofrontal și nucleul caudat, creând un val de frică mortal, nefondată și declanșând un răspuns obișnuit ca singurul mod de a atinge calmul. Dar partea cea mai rea este că, în ciuda recunoașterii că toate aceste gânduri și comportamente sunt iraționale, persoana care suferă de TOC se simte condusă să le asculte.
Acum, că au fost identificate circuitele neuronale ale TOC, cercetătorii au putut testa diverse terapii. Folosind tehnologii imagistice precum PET-ul, ei au putut vedea dacă un anumit tratament tempera” focul” din creier.
În acest sens, TOC reflectă un aspect cheie al meditației mindfulness – acordând pacientului o perspectivă detașată de propriile gânduri. Schwartz a speculat că această conștientizare ar putea permite o strategie de tratament bazată pe mindfulness. La urma urmei, dacă punctul de vedere al atenției este să ne îndepărtăm cu dispreț de toate ideile și impulsurile noastre, nu ar putea un pacient cu TOC să folosească atenția pentru a păși înapoi chiar și de temerile și compulsiile sale? Poate că atenția ar putea ajuta la redirecționarea circuitului TOC în creier.
Rolul Meditației Mindfulness în neuroplasticitate
Proponenții meditației mindfulness s-au gândit de multă vreme că meditația poate provoca de fapt modificări fizice în creier; după cum se dovedește, au avut dreptate! Meditația Mindfulness poate, de fapt, să schimbe creierul prin neuroplasticitate.
Pe baza cercetărilor menționate anterior, meditația mindfulness are capacitatea de a reduce dimensiunea amigdalei și de a crește dimensiunea cortexului prefrontal din creier. Acest lucru duce la scăderea reactivității emoționale și îmbunătățirea abilităților de luare a deciziilor, precum și la o stabilitate emoțională crescută.
Stop being mindfull and start being mindful!
Faptul că ești mindfull înseamnă că ești prea reactiv sau copleșit de ceea ce se întâmplă în jurul tău.
Să fii mindful este abilitatea umană de bază de a fi pe deplin prezent, conștient de locul în care te afli și de ceea ce faci. Este o stare mentală obținută prin concentrarea conștientizării cuiva asupra momentului prezent, recunoscând și acceptând calm sentimentele, gândurile și senzațiile corporale, folosite ca tehnică terapeutică la început, dar cu intenția de a deveni un stil de viață în care poți fi într-un nivel de stres mult mai mic, deoarece ai reînvățat și “replantat rădăcinile”.
Meditația Mindfulness poate, de fapt, să schimbe creierul prin neuroplasticitate.
Jessica Cassity scrie asta despre meditația mindfulness și neuroplasticitate:
„Cu meditația, creierul tău este efectiv redirecționat: pe măsură ce sentimentele și gândurile tale se transformă într-o perspectivă mai plăcută, creierul tău se transformă, făcând acest mod de gândire mai realizabil… Cu cât creierul tău se schimbă prin meditație, cu atât vei reacționa mai mult la viața de zi cu zi cu același sentiment de calm, compasiune și conștientizare. ”
Cu cât devenim mai atenți și medităm mai mult, cu atât creierul nostru se adaptează acestei stări, aceasta devenind starea noastră permanentă. Acesta este motivul pentru care meditația mindfulness are un impact atât de mare asupra celor care practică frecvent meditația, chiar și în afara timpului lor de practică dedicat; ei și-au antrenat creierul înspre a fi conștienți, calmi, în pace și să se concentreze pe tot parcursul zilei, nu doar atunci când meditează activ.
NEUROPLASTICITATEA și STIMULAREA COGNITIVĂ
1. Creierul nostru continuă să producă celule noi în fiecare zi în din viața noastră.
2. Conexiunile dintre neuroni pot fi consolidate pentru a preveni deteriorarea lor.
3. Creierul poate forma sinapse complexe de-a lungul vieții.
4. Nu există nicio limită legată de timp pentru repararea creierului. Anterior, se credea că limita de timp pentru recuperarea creierului este de cel mult la un an după leziune; cercetările au arătat că creierul poate fi reparat chiar și la distanță de luni și ani după rănire dacă se aplică intervenția corectă. Întrebarea este „care sunt intervențiile corecte?”
6. Progresele în tehnologia imagistică a creierului ne permit să vizualizăm schimbările în activarea regiunilor creierului care au loc chiar în momentul în care dobândim noi cunoștințe.
(Irving, 2016)
DESPRE STIMULAREA COGNITIVĂ ASISTATĂ DE COMPUTER:
alte articole din blog
Contact Iași:
Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL11, sc. B, parter, Iași, jud. Iași
Contact Belcești:
com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Iași
Contact Timișoara:
Str. Simion Bărnuțiu nr. 34, Timișoara, jud. Timiș