Stigmatul asupra mersului la psiholog sau psihiatru: o prejudecată nocivă
Sunt multe lucruri pentru care nu ne temem să apelăm la un specialist: de la realizarea ITP-ului până la consultarea unui jurist, toate acestea sunt lucruri normale. Probabil că nici nu ne-ar trece prin minte să ne rezolvăm singuri astfel de probleme. Când ajungem, totuși, să punem în discuție situațiile dificile din relațiile noastre, din viața noastră interioară, din capacitatea noastră de a face față anumitor momente, instinctul natural de a apela la un ajutor specializat este ultimul pe lista de soluții, dacă se găsește acolo.
A apela la un terapeut sau la un psihiatru este, deseori și din păcate, considerat un semn de slăbiciune, chiar un semn că am înnebunit.
Perspectiva cea mai răspândită asupra sănătății mintale este cea de stigmatizare. A apela la un terapeut sau la un psihiatru este, deseori și din păcate, considerat un semn de slăbiciune, chiar un semn ca am înnebunit. Și, din nefericire, flexibilizarea unei idei față de generații întregi este o muncă herculeană.
Perspectiva istorică
Pornind de la o perspectivă istorică a domeniului sănătății mintale, este foarte ușor de înțeles de ce am ajuns în acest loc, în care a apela la un specialist în această arie ni se pare a fi o rușine, o denigrare. Psihologia este una dintre științele tinere. Cu toate că există elemente ale psihologiei în filozofie, care sunt prezente chiar din civilizațiile antice, ele sunt forme precursoare ale științei actuale. Primele cărămizi ale cercetării au fost puse la începutul secolului al 19-lea, odată cu valul de experimente comportamentale realizate de Weber, Secenov, Wundt, Pavlov și mulți alții. Ulterior a apărut valul psihanalizei, fundamentat de către Freud, urmând a se creiona tot mai multe perspective și abordări. Motiv pentru care această arie este, de obicei, asociată fie cu discuții despre copilărie și părinți sau cu stereotipica imagine a halatelor de forță, a lobotomiei și a camerelor albe din spitalele de psihiatrie. Iar filmele și miturile reușesc cu succes să alimenteze și să întrețină această imagine. Este perfect normal să ne temem de astfel de imagini, povești sau perspective. Dar e bine să ne amintim că ele sunt departe de realitatea zilei de astăzi.
În prezent psihologia s-a închegat tot mai clar, consolidând noi constructe pe baza dovezilor științifice. Metodele barbare precum lobotomia sunt elemente ale trecutului, în timp ce abordarea din terapie a păstrat doar ceea ce s-a putut demonstra ca fiind cu adevărat eficient. Privind retrospectiv către alte științe, în medicină primele forme de anestezie folosite în operații au apărut abia în secolul al 19-lea. Ținând cont de istoria vastă a medicinei, putem aprecia în acest fel cât de rapid a evoluat știința pe domeniul psihologiei și psihiatriei.
Sănătatea mintală în secolul 21
Ce înseamnă, deci, psihoterapia și psihiatria la ora actuală?
Ce presupune un astfel de tratament?
Și cine apelează la astfel de servicii?
Noi vă propunem să spargem un pic acea bulă a stigmatizării și să ne uităm împreună la cum se desfășoară, de fapt, o vizită la terapeut sau psihiatru.
De obicei, serviciile de consiliere psihologică sunt deschise către orice persoană:
La psiholog
La psiholog apelează, în general, oameni care se confruntă cu situații de viață dificile. Se pot adresa persoane care au o anumită problemă specifică, o circumstanță de viață.
La psihoterapeut
Psihoterapia este varianta la care apelează oamenii care vor să schimbe aspecte de profunzime, persoane care nu înțeleg de unde au apărut anumite blocaje, de ce relațiile lor nu le aduc satisfacție și vor să învețe cum să înțeleagă acele momente.
La terapeut
La terapeut vine orice persoană care vrea să învețe și să încorporeze în viața sa modalități noi de a face față emoțiilor dificile, tehnici noi de a-și gestiona energia și diverse feluri în care se pot re-conecta la propria persoană și la cei din jur.
În funcție de nevoie, desigur, psihoterapia oferă abordări diferite, existând mai multe ramuri și instrumente cu care se lucrează.
În ce constă un act terapeutic?
În primă fază se realizează o programare.
La prima întâlnire se discută, de obicei, ce anume a determinat persoana să contacteze un terapeut, care sunt obiectivele în terapie, care sunt așteptările, cum funcționează abordarea terapeutică.
Ulterior, de la ședință la ședință, clientul împreună cu terapeutul navighează prin experiențele de viață, înțelegând în profunzime felul în care ele au avut un impact asupra sinelui persoanei. Tot împreună se vor explora noi alternative, noi tipuri de gândire și perspective, se vor introduce comportamente noi și se va pune accent pe acele schimbări fundamentale necesare pentru o viață echilibrată și adaptată nevoilor sănătoase ale clientului.
Terapia se încheie de comun acord, când clientul capătă auto-eficacitate, înțelegând cum și când pot fi luate cele mai bune decizii pentru sine. Practic, când clientul poate deveni propriul său terapeut. Relația terapeutică este una bazată pe sinceritate și lipsă completă de orice atitudine critică. Eficiența terapiei este dată și de măsura în care putem exprima sincer care sunt dificultățile noastre și putem porni în a le înțelege cauza și rezolvarea. Iar terapia implică, prin natura sa, o muncă constantă de echipă, în care terapeutul și clientul vor traversa acest proces împreună.
În prezent, majoritatea psihoterapeuților lucrează în colaborare cu un medic psihiatru. În unele cazuri, momentele dificile își lasă amprenta asupra unei persoane în moduri ce implică mai mult efort de a le gestiona. Iar în acele momente, expertiza unui psihiatru este de neprețuit. În situații în care resursele din cabinetul de psihoterapie nu sunt suficiente pentru a face față, un tratament medicamentos poate salva (la propriu) vieți. Iar procedura nu este cu mult diferită față de orice alt consult medical la care ai fost vreodată.
E important să ne amintim faptul că amânarea apelării la un specialist poate fi mult în detriment personal. Cu cât avansăm în experiențele din viață, cu atât avem tendința de a păstra comportamente despre care poate nici nu știm că ne sunt nesănătoase.
Unele momente grele pot lăsa răni mult mai profunde și adânci, care să necesite mult mai mult timp de vindecare. Ele duc treptat la pierderea unor lucruri importante, a stimei de sine, deteriorează relațiile pe care le avem cu cei din jur, ne afectează viața profesională și dorința de auto-realizare. Ceea ce astăzi amânăm pentru că nu pare să aibă prioritate, poate veni peste o jumătate de an înapoi asemeni unei avalanșe. Iar pentru a fi capabili să fim acolo pentru cei dragi, prima dată avem nevoie să ne ajutăm pe noi înșine. De aceea a apela la terapie este chiar un semn de curaj și putere. Multă lume consideră a primi ajutor un semn de slăbiciune, dar de fapt a fi suficient de vulnerabil încât să te uiți în interior, a avea dorința de a-ți schimba cursul vieții și a depune efort în a te ridica deasupra tuturor tiparelor mentale care îți guvernau viața până atunci implică o maturitate emoțională extraordinară.
În final, ce este important pentru noi?
Știind, astfel, cum funcționează terapia, ce implică și de e atât de importantă, ne putem pune întrebarea: Cât de rațional este să mă tem de acest pas sau să îmi fie rușine să solicit acest suport?
La orice pas e important să ne amintim că stigmatul pus asupra ceva nu face ca acea prejudecată să fie și adevărată. Iar mai presus de asta, să ne întrebăm ce anume este mai important: a ne ajuta propria persoană, a ne construi viața așa cum ne-o dorim sau a ne conforma unor păreri nefundamentate despre sănătatea mintală? Această conformare duce doar la menținerea stigmatizării. Însă fiecare dintre noi poate schimba asta. Fiecare dintre noi poate deschide o discuție despre asta când auzim zvonuri și mituri false. Mai mult, fiecare dintre noi are responsabilitatea de a o face. Atât pentru noi înșine, cât și pentru cei apropiați.
Poate prin a confrunta astfel de stigmatizări putem reuși, chiar și fără să știm, să salvăm vieți. Fie ea a unui prieten, a unei rude sau chiar a propriului copil. Doar discutând despre ceva vom ajunge să înțelegem ce merită normalizat și ce nu.
Oricine am fi, indiferent de circumstanțe, la final de zi suntem oameni. Și avem nevoie de suport, de conectare, de a ști că avem pe cineva alături de noi care să ne susțină. Lumea va fi un pic mai luminoasă dacă fiecare dintre noi va încerca să privească cu înțelegere și curiozitate lucrurile pe care în mod normal le-am stigmatiza sau le-am judeca fără a ne da permisiunea de a le cunoaște.
alte articole din blog
Contact Iași:
Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL11, sc. B, parter, Iași, jud. Iași
Contact Belcești:
com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Iași
Contact Timișoara:
Str. Simion Bărnuțiu nr. 34, Timișoara, jud. Timiș