Redescoperă terapia prin realitate virtuală pentru frică, fobii și alte tulburări anxioase
Realitatea virtuală (VR), în termeni tehnici, este un mediu tridimensional generat de un computer, unde oamenii pot simula diverse experiențe. În această lume imaginară poți interacționa cu alți oameni și manipula variate obiecte.
VR este un instrument care eficientizează rezultatele psihoterapiei pentru anxietate și alte afecțiuni psihice. Expunerea într-un mediu sigur la ceea ce ne produce teamă este una dintre căile prin care se tratează majoritatea fobiilor.
Prin realitatea virtuală – VR pacientul experimentează sentimentul unic și complex de a fi în contact cu ceea ce îi produce frică și de a se simți în același timp în siguranță, prin conștientizarea situației create în cabinetul de psihoterapie. În mod gradual, repetarea acestei experiențe deosebite conduce la diminuarea până la dispariția problemei.
Spre deosebire de expunerea în vivo, realitatea virtuală permite terapeutului să aibă un control total asupra parametrilor de expunere.
Cum funcționează
În mod concret, terapeutul, în timpul expunerii pacientului la stimulul fobic, de exemplu la zborul cu avionul, înregistrează pulsul și respirația acestuia. Pe măsură ce pacientul, sub îndrumarea terapeutului, se acomodează și se relaxează, ritmul lui cardiac și respirația se modifică, aspect care este cuantificat prin înregistrarea exactă a acestora. Vizualizarea directă de către pacient a modificărilor fiziologice care au loc în corpul sau contribuie semnificativ la atingerea obiectivelor terapeutice.
✅ Pentru a avea eficiență, expunerea la factorul fobic trebuie să fie gradată și repetată.
În mediile virtuale, terapeutul poate utiliza mult mai eficient tehnicile de expunere, desensibilizare sistematică, restructurare cognitivă, respirația diafragmatică, relaxare musculară, vizualizare etc. Un alt aspect unic și deosebit de care dispune terapeutul ce folosește realitatea virtuală – VR este posibilitatea de a înregistra și controla nivelul de activare fiziologică și emoțională prin intermediul instrumentului de Biofeedback.
În ultimii ani, Realitatea Virtuală (VR) și Realitatea Augmentată (AR) au demonstrat o eficiență clinică mare în tratamentul fobiilor și a tulburărilor de anxietate, tulburări ce afectează aproximativ 20% din populație și tind să se agraveze dacă nu sunt tratate corespunzător.
Vom prezenta în continuare, succint, câteva dintre afecțiunile în care realitatea virtuală – VR este extrem de eficientă, având rezultate deosebite.
1. Teama de sânge sau Hemofobia
Teama de sânge sau Hemofobia este frică extremă și irațională față de sânge.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, această afecțiune se află pe locul trei între fobiile cele mai răspândite, după cele referitoare la animale și la vid. Astfel, aproximativ 2-3% din populația lumii suferă de această afecțiune
Hemofobia poate influența negativ calitatea vieții celor care suferă de ea. Aceste persoane tind să evite intervențiile medicale care sunt esențiale pentru sănătate, controalele medicale periodice (necesare de exemplu în sarcini sau boli cronice), vizitele la persoanele bolnave sau renunță la controale medicale.
Simptome ale Hemofobiei
În timp ce simptomele variază de la individ la individ, cele mai comune cuprind leșinul, greața, palpitațiile, atacuri de panică și transpirații excesive.
Sentimente asociate Hemofobiei
Sentimentele cele mai des trăite de un hemofob sunt teama de pierdere a controlului și de a trăi un atac de panică, frica de ridicol, emoții de dezgust și repulsie.
Tratamentul Hemofobiei
Cercetările din ultimii ani au demonstrat eficiență clinică deosebită a realității virtuale în tratamentul acestei fobii. Această tehnologie oferă contextul ideal pentru a reda situațiile temute de către pacient, într-un mod sigur, controlat, în cadrul cabinetului. Astfel, pacientul trăiește gradual, de exemplu, experiența de a i se recolta sânge, psihoterapeutul având posibilitatea de a introduce în cadrul unei sesiuni de realitate virtuală – VR diferite evenimente sau stimuli anxiogeni.
2. Frica de avion sau de zbor
Frica de avion/de zbor este unul dintre obstacolele pe care le întâmpină una din cinci persoane care sunt nevoite să călătorească pe distanțe mari. Această fobie se caracterizează printr-o frică intensă și persistentă, legată de gândurile referitoare la o potențială călătorie cu avionul sau de experiență reală de zbor.
Oamenii pot experimenta emoții variate, de la disconfort în momentul de zbor, la teroare reală atunci când doar se gândesc la îmbarcare, deseori această teroare conducând la evitarea acestui mijloc de transport. Posibilitatea de a avea un accident, inclusiv teama de a muri în urma accidentului aviatic, ideea de a fi închis într-un spațiu foarte mic, teama de înălțime, neîncrederea în ceilalți (în capacitățile pilotului de exemplu), frica de pierdere a controlului (de exemplu trăirea unui atac de panică în timpul zborului) sunt printre cele mai comune temeri.
Tratamentul fobiei de avion
Tratamentului cel mai eficient pentru fobia de avion îl reprezintă tehnicile de expunere combinate cu tehnici de relaxare și restructurare cognitivă. În acest context, realitatea virtuală este un instrument deosebit de adecvat, scăzând semnificativ costurile și eforturile necesare expunerii în-vivo (în plan real).
Pentru a avea eficiență, expunerea la factorul fobic trebuie să fie gradată și repetată.
Terapia clasică de tratare a fobiei de zbor
Costurile foarte mari și complexitatea experienței (practic pacientul trebuie să zboare de mai multe ori cu avionul, însoțit și îndrumat de psihoterapeut) conduce la abandonarea unei astfel de expuneri.
Alternativa este să trăiască aceste experiențe în plan imaginar, tehnică ce poate fi ineficientă, dată fiind capacitatea de imaginație diferită a pacienților
Terapia ajutată de realitatea virtuală
Un plus deoseobit pe care îl aduce expunerea prin realitate virtuală – VR în fobia de zbor este dată de posibilitatea pe care o are terapeutul de a controla și de a introduce diferiți parametri de zbor, cum ar fi lungimea zborului, condițiile climatice, momentul călătoriei, turbulențele, etc.
3. Frica de înălțimi sau Acrofobia
Frica de înălțimi sau Acrofobia este o boală care afectează 3-5% din populația generală. Nu este neapărat patologică și implică doar o problemă în cazul în care răspunsul anxiogen este de necontrolat, în cazul în care acesta poate conduce pacientul la un atac de panică sau la senzații de sufocare, etc.
Această fobie face parte din categoria de „fobii specifice“, care pot provoca un răspuns intens și anxietate la un stimul specific – în acest caz, atunci când oamenii sunt expuși la înălțimi.
Frica de înălțimi este considerată naturală, chiar și adaptativă, deoarece răspunsul de evitare ar putea fi pozitiv, atunci când oamenii simt că sunt într-un mediu de risc. Intervenția psihologică este recomandată în situațiile în care acrofobia influențează considerabil viața pacientului, acesta evitând locurile care nu sunt situate la nivelul solului, de teama unui atac de panică sau a unei anxietăți foarte mari.
Realitatea virtuală este o alternativă bună în comparație cu tehnicile tradiționale de expunere în tratamentul acrofobie din mai multe motive. Mai mult, studiile au demonstrat că utilizarea expunerii VR ca tehnică este cel puțin la fel de eficientă ca tehnica expunerii in vivo (Emmelkamp, & cols; 2002).
Realitatea virtuală versus tehnicile tradiționale în tratarea acrofobiei – teama de înălțimi
Tehnica tradițională
» Dificultatea de a obține un mediu optim în plan real pentru a trata această fobie.
» Este nevoie ca terapeutul și pacientul să se deplaseze în vivo – în plan real și să se expună factorului declanșator.
» Pacientul poate refuza expunerea la factorul declanșator real, poate suferi atacuri de panică.
Realitatea virtuală
» Terapeutul are mai multe variabile de expunere.
» Este mai puțin costisitoare din punct de vedere logistic – expunerea se face în cabinet, în mediu virtual.
» Există mai puține probabilități că pacientul să nu dorească să fie expus la acest tratament.
4. Claustrofobia
Claustrofobia este definită de Asociația Americană de Psihiatrie ca frica și evitarea spațiilor închise. Pacientul trăiește o teamă persistentă și irațională declanșată de situația când este într-un spațiu închis sau anticiparea de a fi în astfel de locuri.
Cel mai adesea este asociată de pacienți cu frica de a merge cu liftul sau de a accepta investigațiile medicale prin utilizarea RMN-ului sau CT-ului. Simptomele asociate cu această tulburare sunt asemănătoare cu cele ale unui atac de panică: amețeli, senzație de sufocare, vărsături, disconfort cardiac etc. Ca urmare, pacientul evită situațiile menționate mai sus, diminuând în acest fel calitatea sau siguranța vieții lor.
Cercetările de specialitate indică faptul că realitatea virtuală este o bună alternativă la tehnicile de expunere tradiționale pentru tratamentul claustrofobiei. Spre deosebire de expunerea in vivo, realitatea virtuală permite terapeutului să aibă un control total asupra parametrilor de expunere. Această tehnologie poate elimina riscul de a consolida teamă existentă prin prevenirea atacurilor de panică, și, în plus, expunerea poate fi repetată ori de câte ori este necesar, fapt care ajută la obținerea de rezultate eficiente.
5. Agorafobia
Agorafobia – termen care derivă din cuvintele grecești agora – piață și phobia – frică, utilizat inițial pentru a desemna o teamă patologică de spații deschise, se definește prin frica de a fi singur în situații și, mai ales, în locuri publice, din care crezi că nu poți scăpa ușor sau în care nu se întrevede vreun ajutor disponibil în eventualitatea că ar apărea un atac de panică.
Atacurile de panică și agorafobia sunt cele mai frecvente afecțiuni întâlnite în practica clinică. Aproximativ 50-60% dintre pacienții care apelează la serviciile unui psiholog sau psihiatru se confruntă cu anxietate, atacuri de panică sau agorafobie (Bados, 2009).
Cum se manifestă
Când urmează să ajungă într-un spațiu deschis, persoanele agorafobe tind să anticipeze producerea unui atac de panică. Starea de frică ia amploare pe măsură ce se apropie de locul respectiv și încep să aibă senzații de sufocare, amețeală, întunecarea vederii, palpitații și anxietate. Atacul de panică ajunge să se declanșeze cu adevărat doar imaginând pericolul ce poate apărea în spațiile respective. Anticiparea acestor atacuri de panică creează o dorință puternică pentru agarofobi de a se întoarce acasă, acolo unde se simt în siguranță.
Realitatea virtuală versus tehnicile tradiționale în tratarea agorafobiei – teama de locuri publice
Realitatea virtuală
» Realitatea virtuală permite standardizarea și controlul asupra parametrilor sesiunilor de expunere.
» Expunerea se poate repetă de câte ori este necesar. (Botella et al, 2004)
» Se evită apariția atacurilor de panică și se elimină riscul de a consolida frica existentă.
Tehnica tradițională
» Tehnicile tradiționale nu permit standardizarea și controlul asupra parametrilor sesiunilor de expunere.
» Expunerea presupune logistică și deplasarea în mediul care declanșează fobia..
» Pot apărea atacuri de panică și senzații de sufocare, amețeală, întunecarea vederii, palpitații și anxietate.
6. Glosofobia - Teama de a vorbi în public
Teama de a vorbi în public este clasificată că o fobie socială. Cercetările recente indică faptul că 34% din populație poate avea probleme de anxietate, atunci când se confruntă cu publicul, aspect care poate avea repercusiuni negative asupra parcursului educațional sau profesional al persoanei.
Astfel, aproximativ 3 din 4 persoane (74%) experimentează stări de anxietate atunci când vorbesc în public sau se gândesc la asta, iar femeile sunt mai emotive decât bărbații atunci când trebuie să susțină un discurs public, conform Statistic Brain Research Institute.
În realitate, potrivit psihologului Lenke Iuhos, glosofobia nu este neapărat teamă propriu-zisă de a vorbi în public, ci este un conglomerat de alte temeri, precum:
• teama de a face gafe
• teama de a fi criticat
• teama de a fi huiduit
• teama de a avea parte de persoane dificile în public
• teama de a nu fi suficient de interesant
• teama de a avea un blocaj și a uita tot ceea ce urma să spunem.
Tratamentul pentru acest tip de fobie se bazează de obicei pe tehnici de expunere, combinate cu tehnici de relaxare, restructurare cognitivă și, în anumite cazuri, formarea de abilități de vorbire în public. Cu toate acestea, deoarece poate fi dificil de a oferi un spațiu adecvat și un anumit public, este complicat să se realizeze astfel de expuneri. De asemenea, anumiți parametri cum ar fi controlul asupra reacțiilor publicului și altele care depind, în general, de factori în afara controlului terapeutului, cresc dificulatea de a expune pacientul la o experiență în vivo, în cazul fobiei sociale.
Cercetările efectuate pe o lungă perioadă de timp au evidențiat eficiența realității virtuale – VR pentru teama de a vorbi în public, aceasta fiind un instrument special, adecvat pentru desfășurarea sesiunilor de expunere și/sau de formare a abilităților de a vorbi în public într-un context sigur și prescris.
7. Frica de a conduce
Frica de a conduce este caracterizată printr-o frică intensă și persistentă, care crește odată cu anticiparea sau expunerea la stimulii de conducere. Studii recente au arătat că prevalența acestei fobii este de 4% din populație, deși procentul de persoane cu un anumit tip teamă legată de conducere s-ar putea ridica până la 22%.
Simptomele fobiei de a conduce
Simptomele fobiei de a conduce pot provoca un disconfort semnificativ și afectează într-o măsură foarte mare viața de zi cu zi a pacienților. Anumiți factori influențează intensitatea reacției emoționale a pacientului în timp ce conduce. Cei mai obișnuiți și mai importanți factori sunt:
• viteza
• vremea
• aglomerația din trafic
• distanța care urmează să fie parcursă
• momentul când se conduce: ziua sau noaptea
• caracteristicile drumului
• tipul de mașină, etc.
Realitatea virtuală s-a dovedit a fi o bună alternativă la tehnicile tradiționale de expunere în tratamentul fobiei de conducere.
• Permite standardizarea și controlul asupra parametrilor din cadrul sesiunelor de expunere.
• Este utilă mai ales în repetarea expunerii ori de câte ori este necesar pentru acele situații din trafic care sunt imprevizibile sau durează o perioadă limitată de timp.
• Reduce șansele de a suferi un accident și diminuează sentimentele de jenă pe care le-ar putea dezvolta pacientul.
8. Frica de animale
Frică de animale, insectophobia sau entomophobia este clasificată că o fobie specifică de anumite animale. În zilele noastre, fobia de animale a devenit o problemă foarte frecventă. Studii recente arată că 7,9% din populație a prezentat la un moment dat acest tip de problemă. Frica de gândaci și de păianjeni sunt printre cele mai frecvente tipuri de temeri.
Persoanele care suferă de fobii legate de păianjeni și/sau gândaci, de obicei, încearcă să evite toate acele situații în care cred că pot întâlni animalul temut, ceea ce poate duce la consecințe grave în familie, viață socială și de muncă. În cazul în care nu este în măsură să evite situația, acești oameni se confruntă cu niveluri ridicate și foarte intense de anxietate. Chiar și odată ce animalul a dispărut, ei rămân într-o stare de alertă.
Printre principalele temeri cu care se confruntă persoanele cu fobii de animale se numără:
• mișcarea bruscă a animalului
• aspectul său fizic
• sunetele pe care le emit
• rasa
• mărimea
• posibilitatea animalului de a se mișca liber
• distanța față de animal sau faptul de a fi însoțit de alte persoane.
Este important de subliniat faptul că există nu numai o reacție intensă de frică față de posibilitatea că animalului să se apropie și să atace, dar, de asemenea, entomophobia este caracterizată printr-un puternic sentiment de dezgust și repulsie.
În astfel de cazuri, tratamentul preferat se bazează pe utilizarea tehnicilor de expunere, cu o rată de succes de aproximativ 90%. În ciuda acestui fapt, este foarte complicat de a efectua sesiuni de expunere în direct în mod corespunzător ajustate din cauza dificultății de a controla reacțiile insectelor, dificultatea de a crea situații specifice (de exemplu: uciderea unui gândac), găsirea de anumite specii, etc. Lăsând deoparte dificultatea de a implica direct animale în cadrul expunerii în vivo, terapeutul se confruntă cu refuzul pacienților de a face astfel de exerciții de expunere directă.
O alternativă eficientă care a apărut în ultimii ani este utilizarea strategiilor de expunere susținute de Augmented Reality (AR). Această este o tehnologie care permite combinarea lumii reale cu obiecte digitale. În cazul fobiei animale, realitatea augmentată – AR permite introducerea, într-un mod controlat și în condiții de siguranță, a diferitelor specii de animale la mediul familiar al pacientului (de exemplu: la cabinetul terapeutului, la domiciliul pacientului, etc.). Astfel se construiesc sesiuni de expunere, care sunt sistematice și personalizate la nevoile fiecărui pacient. Toate aceste aspecte fac VR o resursă valoroasă pentru tratamentul insectophobiei.
9. Anxietatea socială
Anxietatea socială sau fobia socială este o afecțiune mentală cronică manifestată prin anxietate, frică, rușine, jenă în interacțiunile cotidiene cu ceilalți, ca urmare a temerii de a nu fi judecat de aceștia.
Realitatea virtuală – VR este un instrument benefic pentru tratamentul fobiei sociale, deoarece expune pacientul la interacțiuni sociale, restructurare cognitivă, formarea abilităților sociale și permite terapeutului să învețe pacientul cum să se relaxeze. Mai mult, expunerea virtuală poate fi aplicată într-o situație anxiogenă sau nefavorabilă (în mediu zgomotos, în mijlocul unii conversații, înconjurat de diverse persoane etc.), și poate fi proiectată astfel la nevoile de expunere a pacientului.
10. TOC (tulburarea obsesiv-compulsivă)
TOC (tulburarea obsesiv-compulsivă) este o afecțiune comună, cronică și de lungă durată, în care o persoană are gânduri incontrolabile, persistente (obsesii) și comportamente pe care simte nevoia de a le repeta (compulsii).
Persoanele cu această tulburare pot avea obsesii, compulsii sau ambele. Aceste simptome pot interfera cu toate aspectele vieții, cum ar fi munca, școala și relațiile personale. Obsesiile sunt gânduri repetate sau imagini mentale care provoacă anxietate.
Cele mai frecvente obsesii sunt:
• gândurile repetate în legătură cu contaminarea (exemplu: a se contamina prin strângerea mâinilor altor persoane)
• îndoielile repetate (exemplu: a se întreba dacă a efectuat un act oarecare – dacă a încuiat ușa, dacă a lovit pe cineva într-un accident de circulație)
• necesitatea de a pune lucrurile într-o anumită ordine (exemplu: neliniște și anxietate intensă când obiectele sunt puse în dezordine sau asimetric)
• impulsuri agresive sau oribile (exemplu: a-și vătăma propriul copil sau a striga o obscenitate în biserică); aceste gânduri, impulsuri, imagini nu sunt simple temeri legate de dificultățile curente ale vieții.
Realitatea virtuală este o alternativă foarte eficientă la tehnicile tradiționale folosite în tratamententul tulburările obsesiv-compulsive. Realitatea virtuală permite standardizarea și controlul asupra parametrilor sesiunilor de expunere. De asemenea, se dovedește a fi foarte utilă pentru a se repeta expunerea la teamă sau situațiile anxiogene ori de câte ori este necesar, ceea ce contribuie semnificativ la succesul procesului terapeutic.
11. Alcoolismul
Consumul este continuat indiferent de situații sau consecințele consumului asupra persoanei sau familiei. Psihoterapia persoanelor dependente de alcool cu ajutorul realității virtuale – VR este mult mai eficientă. Astfel pacientul este expus la acele medii și situații de viață care facilitează și conduc practic la consum. Sub îndrumarea terapeutului pacientul învață să-și dezvolte mecanisme de a face față tentațiilor și presiunii grupului, aspecte frecvent întâlnite în cazul adicțiilor.
Programează-te pentru o consultație la Med Anima și află cum îți poate fi de folos terapia prin Realitatea Virtuală:
Relaxarea în terapia cu realitate virtuală – VR
Relaxarea este o tehnică ce poate fi utilizată pentru a controla și echilibra trăirile fiziologice atunci când pacientul învață să gestioneze calitatea vieții. Tehnica relaxării este utilizată și pentru a trata anumite tulburări pentru că vizează diminuarea stării generale de anxietate și creșterea nivelului de auto-control.
Există mai multe tehnici de relaxare, dar în realitatea virtuală – VR se folosesc tehnicile cele mai eficiente, dovedite prin ani de cercetări și studii: respirația diafragmatică și relaxarea progresivă musculară.
Respirația diafragmatică este legată de nivelurile de activitate fiziologică. De fapt, s-a observat că un nivel ridicat de anxietate poate fi redus ca urmare a practicării unor exerciții de respirație. Mai mult, este demn de menționat faptul că respirația într-un mod nepotrivit ar putea declanșa hiperventilație și chiar atacuri de panică. În respirația diafragmatică, numită și respirație abdominală, aerul care pătrunde prin nas umple și partea superioară și pe cea inferioară a plămânilor mai degrabă decât doar porțiunea superioară. În comparație cu respirația superficială, rapidă pe care o are pacientul atunci când intră în panică, respirația profundă diafragmatică este resimițită ca fiind foarte calmantă.
O respirație eficientă aduce foarte multe beneficii corpului nostru, cum ar fi:
» creșterea volumului pulmonar
» reglarea presiunii arteriale
» diminuarea tonusului muscular
» ameliorarea tulburărilor gastro-intestinale
» gestionarea durerii
» reducerea anxietății
» îmbunătățirea atenției, memoriei și capacității de învățare.
Simțindu-se mai bine în propriul corp, pacientul va fi mai deschis să se confrunte cu situații nefavorabile, va învăța să identifice diferitele tipuri de respirație și să-și reducă astfel senzație de anxietate.
Relaxarea tensiunii musculare este una dintre cele mai importante componente ale gestonarii anxietății. În ciuda faptului că aceasta este produsă în mod automat și în mod neintenționat, poate fi într-un fel controlată. În același mod ca și respirația, putem gestiona, de asemenea, proprii noștri mușchi după învățarea și practicarea unor exerciții speciale.
Prin învățarea relaxării progresive musculare a lui Jacobson, pacienții pot monitoriza tensiunea musculară în scopul de a obține relaxarea. În timpul relaxării musculare pacientul trebuie să fie conștient de starea mușchilor lui, așa că se acordă o atenție deosebită la ciclul de tensiune-relaxare.
Relaxarea musculară progresivă poate contribui la:
✔️ ameliorarea tensiunii și contracției musculare, determinând vasodilatatie și îmbunătățirea circulației
✔️ reducerea nivelului tensiunii arteriale, îmbunătățirea respirației și a digestiei
✔️ diminuarea cheltuielilor inutile de energie, stres și anxietate.
Mindfulness
Mindfulness este o modalitate deosebită de conectare la sine. Conceptul este preluat din tehnicile antice de meditație budistă, dar astăzi reprezintă o tehnică de concentrare intenționată a atenției asupra momentului prezent și a acceptăriifără judecată a gândurilor, emoțiilor și senzațiilor ce ne definesc.
Mindfulness este o tehnică eficientă în tratarea depresiei, dar poate fi deasemeni folosită în deficitul de atenție și hiperactivitate (ADHD).
Tehnicile de meditație, în combinație cu componente ale terapiei cognitiv comportamentale, ajută pacienții să devină mai conștienți de tiparele lor de gândire, sentimente și acțiunile pe care le fac. În plus, îi ajută să-și accepte experiențele nedorite interioare (Morgan, Danitz, Roemer y Orsillo, 2016).
Persoanele cu tulburări mintale dezvoltă diverse procese comportamentale și cognitive specifice care contribuie la dezvoltarea și menținerea unor tulburări (Barlow și colab., 2004 y Mansell și colab ., 2009, citat în Boettcher et al, 2014):
» atenția selectivă (atât externă cât și internă)
» evitarea atențională
» interpretarea
» gânduri negative recurente și de evitare
» asigurări comportamentale (Harvey, Watkins, Mansell, & Shafran, 2004; Citado en Boettcher et al, 2014).
Practica mindfulness se adresează în special acestor procese specifice.
EMDR este o tehnică de simulare bilaterală în cazul în care, pe de o parte, mișcările oculare sunt efectuate, iar pe de altă parte, gândul deranjant este păstrat în minte. (Marín, C., Guillen, AI, Vergara, S., 2016). Această tehnică a fost gândită pentru pacienții cu tulburare de stres post-traumatic (PTSD), care au trăit experiențe traumatice, cum ar fi dezastre naturale, atacuri, abuz sexual, etc. Potrivit Saphiro (2001), aproape toate tulburările pot avea o origine traumatică, astfel încât utilizarea EMDR este justificată în diverse probleme, cum ar fi: fobii, dependențe, tulburări depresive, anxietate generalizată, TOC, imaginea corpului în tulburările de alimentație, tulburări de personalitate și probleme de comportament, etc. Mediul Virtual Reality EMDR va favoriza efectul de relaxare prin proiectarea pacientului în spații naturale deosebite și plăcute.
Concluzionând, utilizarea realității virtuale este deosebit de eficientă și oferă beneficii concrete:
1. Oferă un grad mai mare de confidențialitate în comparație cu expunerea în realitate.
2. Reduce semnificativ costurile terapiei, deoarece nu este necesar, de exemplu, pentru terapeuți să schimbe locațiile sau să angajeze co-terapeuți.
3. Permite efectuarea de tratamente în configurații situaționale dificil de accesat (decolări, furtuni, expunerea la diverse tipuri de animale sau insecte, audiențe extinse în cazul vorbitului în public) și facilitează procesul terapeutic la pacienții cu dificultăți imaginative.
4. Oferă un control mai mare asupra stimulilor și condițiilor de stimulare. Terapeutul poate decide dacă este zi sau noapte, dacă este o zi ploioasă sau însorită.
5. Permite crearea de situații care depășesc ceea ce se poate găsi chiar în realitate. De exemplu, pentru a recrea 10 decolări consecutive sau pentru a urcă pe un ascensor fără oprire la orice etaj timp de 5 minute.
6. Facilitează auto-pregătirea și supra-învățarea, deoarece pacientul nu trebuie să aștepte că evenimentele să aibă loc în viață reală, ci le poate produce și reproduce ori de câte ori dorește.
7. Permite terapeutului să controleze și să observe ceea ce experimentează pacienții, ceea ce îl ajută să detecteze mai ușor stimulii cu o relevanță clinică mai mare.
8. Permite să se proiecteze ierarhiile de expunere la situația de temut într-un mod personalizat, absolvind fiecare dintre pașii într-un mod foarte detaliat.
9. Este o activitate în care pacientul adoptă un rol activ și participativ (Bruner, Vygotsky, Piaget). În acest fel, pacientul poate promova re-învățarea și modificarea comportamentului.
Există și câteva efecte secundare, limitări și contraindicații în utilizarea VR:
- unii pacienți pot avea amețeli ușoare, vedere încețoșată, dureri de cap sau alte efecte vizuale (efecte trăite și atunci când vizionăm un film 3D într-un cinematograf);
- un procent scăzut de persoane (aproximativ 0,025%) pot prezența convulsii, greață, dezorientare; crizele sunt mai frecvente la persoanele cu epilepsie;
- expunerea la anumite medii virtuale sunt contraindicate anumitor pacienți cu boli cardiace sau psihice fără recomandările medicului curant.
Dorești să discuți despre terapia prin Realitate Virtuală cu specialiștii noștri? Întreabă medicul Med Anima:
Contact Iași:
Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL11, sc. B, parter, Iași, jud. Iași
Contact Belcești:
com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Iași
Contact Timișoara:
Bd. Eroilor de la Tisa nr. 8, etaj 1, Timișoara, jud. Timiș
Email:
Social Media:
Serviciile Noastre
TERAPIA PRIN STIMULARE MAGNETICĂ TRANSCRANIANĂ
Mai multe informații
Terapia prin stimulare cognitivă asistată de computer
Mai multe informații
Tratamentul Depresiei cu stimulare electrică transcraniană
Mai multe informații
Consultații psihiatrie
Mai multe informații
Consultații Psihiatrie - Online
Mai multe informații
Psihiatrie pediatrică
Mai multe informații
Psihiatrie pediatrică - Online
Mai multe informații
Psihoterapie - Online
Mai multe informații
Neurologie
Mai multe informații
Testul genetic DNA Mind
Mai multe informații
TESTAREA GENETICĂ PENTRU OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI BOLILOR PSIHICE
Mai multe informații
Terapia prin realitatea virtuală
Mai multe informații
Demența ALZHEIMER – Terapii Alternative
Mai multe informații
Tulburări de memorie – Diagnostic și tratament
Mai multe informații
Monitorizarea somnului prin dispozitivul Act Trust Actigraphy
Mai multe informații
Psihologie clinică și psihodiagnostic
Mai multe informații
Consiliere și psihoterapie
Mai multe informații