Schizofrenia

Schizofrenia este o afecțiune psihiatrică majoră, multisistemica, caracterizându-se prin alterarea întregii personalități și care afectează aproximativ o persoană din 100 la nivel mondial. Aceasta apare la persoanele din toate clasele sociale și din toate etniile și afectează în aceeași măsură atât bărbații cât și femeile.

Se asociază numeroase comorbidități atât psihiatrice (depresie, tulburări adictive, deteriorare cognitivă), cât și somatice (hiperprolactinemie, disfuncții sexuale, boli cardiovasculare, diabet zaharat, hipertensiune arterială).

Este considerată a fi o tulburare neurocognitivă, care afectează aproape toate domeniile psihice (gândire, percepție, voință, afectivitate, conduite motorii, personalitate).

Studiile clinice actuale remarcă o creștere semnificativă a frecvenței comportamentului suicidar la pacienții diagnosticați cu schizofrenie!

La bărbați, schizofrenia apare în general în jurul vârstei de 20 de ani (15-35 de ani), iar la femei debutul simptomatologiei poate fi între 20 și 30 de ani.

Nu se cunoaște cauza fundamentală a schizofreniei, fiind implicați mai mulți factori:

Factori genetici: sunt suficiente dovezi pentru implicarea mai multor gene în apariția schizofreniei;

Factori neuroanatomici: s-au constatat anomalii structurale cerebrale la pacienții cu schizofrenie;

Factori de mediu: frecvența crescută a schizofreniei în mediul urban, abuzul de droguri (amfetamine, cannabis), expunerea la evenimente de viață stresante;

Factori de neurodezvoltare: traumatisme obstetricale, suferințe fetale;

Factori neurobiochimici: în care sunt implicați mai mulți neurotransmițători: dopamina (hiperactivitatea sistemului dopaminergic), serotonina, noradrenalina și sistemul acidului gama-amino-butiric.
Semnele și simptomele

Prezența simptomelor interferează cu modul de gândire, de a simți și a acționa ale pacientului, împărțindu-se astfel în mai multe categorii:

  1. Simptome pozitive: halucinații (“aud voci”, “văd lucruri care nu există în realitate”), delir (reprezintă o convingere fără bază reală);
  2. Simptome negative: motivație redusă, retragere socială, lipsa de concentrare;
  3. Simptome cognitive: tulburări de gândire, de memorie, dificultăți de exprimare.
Subtipuri

Subtipurile de schizofrenie se clasifică astfel:

  1. Schizofrenia paranoidă: ideație delirantă stabilă, halucinații (cel mai frecvent auditive);
  2. Schizofrenia hebefrenică: pacienții prezintă schimbări afective proeminente, deliruri și halucinații fragmentare, comportament imprevizibil, manierisme comportamentale;
  3. Schizofrenia catatonică: predomină tulburările psihomotorii (de la stupor la hiperkinezie)
Diagnosticul
Diagnosticul pozitiv este pus de medicul specialist psihiatru pe baza criteriilor ICD-10 (clasificarea internațională a tulburărilor mentale și de comportament) și DSM V (manualul Asociației Americane de Psihiatrie).
Evoluția

Evoluția în timp a schizofreniei poate varia foarte mult de la o persoană la alta, fiind cu deteriorare în timp, cu exacerbări acute care se suprapun pe un tablou cronic. Majoritatea pacienților au cel puțin un episod psihotic după primul lor episod psihotic. Rata de recădere este aproximativ 40% în decurs de 2 ani sub tratament medicamentos și 80% fără tratament.

Asistența ambulatorie prin cabinetele de psihiatrie este deosebit de importantă și implică dispensarizare, administrarea tratamentului, urmărirea evoluției, prevenirea recăderilor, consilierea familială, abordarea psihoterapeutică, recuperarea și reintegrarea socio-familială și profesională.

Evoluția afecțiunii: La momentul actual, există șanse mari că pacienții să poată avea o viață independentă (își pot purta singuri de grijă, își pot relua activitatea la locul de muncă).

Schizofrenia este o boală care se poate trata

Una din patru persoane prezentând acest diagnostic se reface complet în interval de cinci ani, iar restul pacienților prezintă o ameliorare a simpotamatologiei. După primul episod psihotic, trei sferturi dintre pacienții care întrerup medicația suferă recăderi în interval de un an. Dacă, după remisia primului episod psihotic, pacientul își administrează corect medicația, această cifră poate scădea la jumătate

Singurul mod prin care se pot controla simptomele de schizofrenie este medicația antipsihotică în combinație cu terapiile suportive nemedicamentoase.

Abordarea terapeutică a pacientului cu diagnosticul de schizofrenie se face în echipă multidisciplinară alcătuită din medic specialist psihiatru, asistent medical, asistent social, ergoterapeut, psiholog și servicii comunitare de suport.

Tratamentul schizofreniei:

Tratamentul medicamentos
Antipsihoticele tipice (levomepromazina, haloperidol, flupentixol) acționează prin blocarea receptorilor dopaminei de la nivelul sistemului nervos central. Principalul dezavantaj al acestora este efectul slab pe care îl au asupra simptomelor negative din schizofrenie (motivația scăzută, aplatizarea emoțională, izolarea socială), precum și instalarea unui număr mare de efecte adverse (mișcări necontrolate, tremurături la nivelul extremităților, convulsii, oboseală extremă). Antipsihoticele atipice (risperidona, olanzapina, quetiapina, paliperidona) acționează la nivelul receptorilor pentru dopamină, cât și la nivelul receptorilor pentru serotonină, noradrenalina și acetilcolină. Principalul beneficiu al acestora este eficiența atât pe simptomatologia pozitivă, cât și pe cea negativă și cognitivă. Această clasă de medicamente au efecte adverse mai reduse decât antipsihoticele tipice. Principalul dezavantaj al utilizării acestora este reprezentat de creșterea în greutate și riscul de apariție al sindromului metabolic.

Neglijarea administrării medicației destinate schizofreniei poate duce la recăderea simptomatologiei. Recăderea poate îngreuna revenirea pacienților cu schizofrenie la nivelul anterior de funcționare generală.

Administrarea medicației trebuie să continue și atunci când s-a obținut ameliorarea simptomelor. În anumite cazuri, medicul psihiatru poate recomanda o injecție “depot” (depozit) care se administrează la 2-4 săptămâni, nemaifiind astfel necesară administrarea medicamentului pe cale orală în fiecare zi. Utilizarea antipsihoticelor depozit este limitată la cazurile cu evoluție prelungită, episoade multiple, în care țintele terapiei sunt predominant simptomatice.

Psihoterapia
Psihoterapia are rolul de a ajuta pacientul să își exploreze cele mai dificile emoții și experiențe, inclusiv sentimentele de anxietate sau depresie.
Psihoeducația
Psihoeducația implică o cunoaștere a informațiilor privind boala psihică (cauze, simptome, evoluție, tratament, recuperare) adresată atât pacientului cât și familiei.
Reabilitarea profesională

Reabilitarea profesională este un proces complex care urmărește redobândirea stimei de sine, creșterea competenței sociale, recalificarea prin formare profesională și reintegrarea în activitatea profesională.

Progresul făcut în tratamentul schizofreniei impune ca aceasta să fie considerată o afecțiune care răspunde la tratament, necesitând astfel un management corespunzător.

Reabilitarea psihosocială
Reabilitarea psihosocială este o parte esențială a conduitei terapeutice și se centrează pe menținerea bolnavului în comunitate și stimarea să că cetățean.
Scopul final al intervențiilor descrise mai sus este promovarea unei vieți independente și cât mai aproape de normalitate, pentru pacienții cu schizofrenie.

În cadrul clinicii Med Anima tratamentul aceste afecțiuni se realizează utilizând testele genetice.

Află mai multe informații

Citește mai multe detalii despre schizofrenie  – click pe butonul de mai jos pentru a accesa documentul.

Importanta meselor in familie

Ia loc la masă – Discuții sănătoase la mesele din familie

Momentul mesei este cadrul în care se întâmplă ceva magic: membrii familiei se conectează și se simt ca făcând parte dintr-un grup. Acest moment reprezintă atât o ocazie benefică pentru a le insufla copiilor obiceiuri alimentare sănătoase, cât și un prilej de a aduce la masă evenimentele mai puțin plăcute care au avut loc pe parcursul zilei.

Singurătatea și impactul ei asupra depresiei 

Este o întrebare frecventă, mai ales pentru cei care, în momente de introspecție, ajung să-și analizeze viața și relațiile. Răspunsul nu este simplu, pentru că fiecare dintre noi percepe singurătatea diferit, în funcție de experiențele și personalitatea proprie.

Despre nevoia de validare – Ghid practic

În contextul actual al rețelelor sociale și al conștientizării emoționale tot mai răspândite, tema iubirii de sine și a acceptării personale devine omniprezentă.

Despre nevoia de validare

Despre nevoia de validare – o normalitate interpretată greșit

De câte ori nu ai auzit chiar tu despre cât de important este să te iubești pe tine înainte de a te iubi ceilalți? Îndemnul sună răsunător pe toate rețelele sociale, pe toate blog-urile recente ale celor cu sau fără aplecare spre domeniul uman; în plus chiar și oamenii pe care îi întâlnim în viața reală de zi cu zi ne opresc brusc emoțiile pe care simțim să le împărtășim dându-ne “soluția salvatoare”: Iubește-te pe tine, dacă vrei să te iubească alții!

depresia

Ce e mai greu: să suferi de depresie sau să îi vezi pe cei dragi suferind? 

Atunci când ne gândim la depresie, ne imaginăm suferința intensă a celor care o trăiesc direct – sentimentul de tristețe profundă, senzația de pierdere a speranței și lipsa de energie pentru a face față provocărilor zilnice. Însă depresia afectează mai mult decât persoana în sine; îi influențează adânc și pe cei din jur. O întrebare devine astfel esențială: este mai greu să suferi de depresie sau să îi vezi pe cei dragi suferind?

despre traumele copilariei in viata de adult

Ce NU știm despre traumele nerezolvate ale copilăriei

Cuvântul „traumă” înseamnă rană, iar în psihologie, se referă la o experiență care depășește capacitatea unei persoane de a îi face față. Specialiștii spun că trauma nu înseamnă evenimentul în sine, ci reacția personală față de acesta. De exemplu, doi oameni pot trăi același eveniment dificil, dar reacționează diferit, în funcție de vârsta, experiențele și resursele lor.

Pierdere și vindecare: înțelegerea Doliului

Modul în care fiecare dintre noi privește moartea are la bază multe elemente, însă dintre acestea cel hotărâtor pare a fi modul in care privim VIAȚA însăși. Contează foarte mult cum ne raportăm la propria noastră viață pentru a determina cum ne raportăm la moarte și cum îi jelim pe cei care nu mai sunt.

despre infidelitate in relatii

Ce facem atunci când 1+1=3? Despre infidelitate în relații

Despre infidelitatea în relații se poate discuta la nesfârșit, fiind un subiect complex și foarte controversat, de cele mai multe ori făcându-se referire la relațiile de cuplu. Însă, infidelitatea relațională nu se rezumă doar la relațiile de cuplu, ci și la cele de prietenie, colegialitate, rudenie etc. unde aduce cel puțin la fel de multă frustrare și durere și un proces de recuperare la fel de dificil ca și infidelitatea în cuplu.

efectele divortului asupra copiilor

Efectele divorțului asupra copiilor

Divorțul reprezintă forma finală de desfacere a vieții conjugale, cu efecte puternice atât asupra partenerilor din cuplul conjugal, cât și a descendenților acestora. Copilul este ființa cel mai mult afectată de evenimentele care au loc în familie. Divorțul părinților duce la scăderea încrederii copilului în propriile puteri, și ajută la dezvoltarea sentimentului de vinovăție și agresivitate.

Dinamica relației de cuplu după apariția copiilor

Dinamica relației de cuplu după apariția copiilor

Trecerea de la două persoane la trei ar trebui văzută și trăită ca o mare bucurie, în realitate însă apariția unui nou membru al familiei aduce multe schimbări generatoare de stres într-o căsnicie.

Contact Iași:

Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL 11, sc. B, parter, Iași, jud. Iași

Contact Belcești:

com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Iași

Contact Timișoara:

Bd. Eroilor de la Tisa nr. 8, etaj 1, Timișoara, jud. Timiș