Schizofrenia
Se asociază numeroase comorbidități atât psihiatrice (depresie, tulburări adictive, deteriorare cognitivă), cât și somatice (hiperprolactinemie, disfuncții sexuale, boli cardiovasculare, diabet zaharat, hipertensiune arterială).
Este considerată a fi o tulburare neurocognitivă, care afectează aproape toate domeniile psihice (gândire, percepție, voință, afectivitate, conduite motorii, personalitate).
Studiile clinice actuale remarcă o creștere semnificativă a frecvenței comportamentului suicidar la pacienții diagnosticați cu schizofrenie!
La bărbați, schizofrenia apare în general în jurul vârstei de 20 de ani (15-35 de ani), iar la femei debutul simptomatologiei poate fi între 20 și 30 de ani.
Nu se cunoaște cauza fundamentală a schizofreniei, fiind implicați mai mulți factori:
Factori genetici: sunt suficiente dovezi pentru implicarea mai multor gene în apariția schizofreniei;
Factori neuroanatomici: s-au constatat anomalii structurale cerebrale la pacienții cu schizofrenie;
Factori de mediu: frecvența crescută a schizofreniei în mediul urban, abuzul de droguri (amfetamine, cannabis), expunerea la evenimente de viață stresante;
Factori de neurodezvoltare: traumatisme obstetricale, suferințe fetale;
Semnele și simptomele
Prezența simptomelor interferează cu modul de gândire, de a simți și a acționa ale pacientului, împărțindu-se astfel în mai multe categorii:
- Simptome pozitive: halucinații (“aud voci”, “văd lucruri care nu există în realitate”), delir (reprezintă o convingere fără bază reală);
- Simptome negative: motivație redusă, retragere socială, lipsa de concentrare;
- Simptome cognitive: tulburări de gândire, de memorie, dificultăți de exprimare.
Subtipuri
Subtipurile de schizofrenie se clasifică astfel:
- Schizofrenia paranoidă: ideație delirantă stabilă, halucinații (cel mai frecvent auditive);
- Schizofrenia hebefrenică: pacienții prezintă schimbări afective proeminente, deliruri și halucinații fragmentare, comportament imprevizibil, manierisme comportamentale;
- Schizofrenia catatonică: predomină tulburările psihomotorii (de la stupor la hiperkinezie)
Diagnosticul
Evoluția
Evoluția în timp a schizofreniei poate varia foarte mult de la o persoană la alta, fiind cu deteriorare în timp, cu exacerbări acute care se suprapun pe un tablou cronic. Majoritatea pacienților au cel puțin un episod psihotic după primul lor episod psihotic. Rata de recădere este aproximativ 40% în decurs de 2 ani sub tratament medicamentos și 80% fără tratament.
Asistența ambulatorie prin cabinetele de psihiatrie este deosebit de importantă și implică dispensarizare, administrarea tratamentului, urmărirea evoluției, prevenirea recăderilor, consilierea familială, abordarea psihoterapeutică, recuperarea și reintegrarea socio-familială și profesională.
Evoluția afecțiunii: La momentul actual, există șanse mari că pacienții să poată avea o viață independentă (își pot purta singuri de grijă, își pot relua activitatea la locul de muncă).
Schizofrenia este o boală care se poate trata
Una din patru persoane prezentând acest diagnostic se reface complet în interval de cinci ani, iar restul pacienților prezintă o ameliorare a simpotamatologiei. După primul episod psihotic, trei sferturi dintre pacienții care întrerup medicația suferă recăderi în interval de un an. Dacă, după remisia primului episod psihotic, pacientul își administrează corect medicația, această cifră poate scădea la jumătate
Singurul mod prin care se pot controla simptomele de schizofrenie este medicația antipsihotică în combinație cu terapiile suportive nemedicamentoase.
Abordarea terapeutică a pacientului cu diagnosticul de schizofrenie se face în echipă multidisciplinară alcătuită din medic specialist psihiatru, asistent medical, asistent social, ergoterapeut, psiholog și servicii comunitare de suport.
Tratamentul schizofreniei:
Tratamentul medicamentos
Neglijarea administrării medicației destinate schizofreniei poate duce la recăderea simptomatologiei. Recăderea poate îngreuna revenirea pacienților cu schizofrenie la nivelul anterior de funcționare generală.
Administrarea medicației trebuie să continue și atunci când s-a obținut ameliorarea simptomelor. În anumite cazuri, medicul psihiatru poate recomanda o injecție “depot” (depozit) care se administrează la 2-4 săptămâni, nemaifiind astfel necesară administrarea medicamentului pe cale orală în fiecare zi. Utilizarea antipsihoticelor depozit este limitată la cazurile cu evoluție prelungită, episoade multiple, în care țintele terapiei sunt predominant simptomatice.
Psihoterapia
Psihoeducația
Reabilitarea profesională
Reabilitarea profesională este un proces complex care urmărește redobândirea stimei de sine, creșterea competenței sociale, recalificarea prin formare profesională și reintegrarea în activitatea profesională.
Progresul făcut în tratamentul schizofreniei impune ca aceasta să fie considerată o afecțiune care răspunde la tratament, necesitând astfel un management corespunzător.
Reabilitarea psihosocială
Scopul final al intervențiilor descrise mai sus este promovarea unei vieți independente și cât mai aproape de normalitate, pentru pacienții cu schizofrenie.
În cadrul clinicii Med Anima tratamentul aceste afecțiuni se realizează utilizând testele genetice.
Află mai multe informații
Citește mai multe detalii despre schizofrenie – click pe butonul de mai jos pentru a accesa documentul.
alte articole din blog
Contact Iași:
Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL 11, sc. B, parter, Iași, jud. Iași
Contact Belcești:
com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Iași
Contact Timișoara:
Bd. Eroilor de la Tisa nr. 8, etaj 1, Timișoara, jud. Timiș
