Ia loc la masă:
Discuții sănătoase la mesele din familie
Astfel, ce moment mai potrivit ar putea exista decât întâlnirea întregii familii la masă pentru a afla nevoile, dorințele, precum și preocupările fiecărui membru al familiei tale?
Este momentul mesei influențat doar de dispoziția membrilor familiei și de parcursul din ziua respectivă, sau există alți factori care influențează mesele în familie? Ei bine îmi face plăcere să menționez că propriile amintiri din timpul meselor, precum și experiențele de viață timpurii ale părinților în cadrul familiilor de origine influențează într-o mare măsură rutinele și scopul timpului petrecut la masă alături de copiii lor.
Concret, specialiștii menționează că motivația părintelui de a mânca împreună cu copilul, stabilirea orelor de masă, precum și ordinea rutinelor în cadrul meselor sunt influențate în mod direct de propria copilărie, deoarece prin mimetism există tendința de a prelua aceleași modele comportamentale de la proprii părinți. Mai mult decât atât, se remarcă faptul că atât experiențele pozitive, cât și cele negative din timpul meselor, în perioada propriei copilării, sunt o sursă importantă de motivație în relația cu propriul copil, deoarece, în funcție de acestea, alegi să participi sau nu la planificarea meselor în familia actuală.
Wong pune bazele a trei categorii ale meselor, în funcție de obiectivul urmărit de către părinți în timpul petrecut cu membrii familiei. Astfel, putem vorbi despre: „Mese pentru aportul nutrițional”, „Mese din necesitate” și „Mese pentru a fi împreună”. În raport cu cele trei categorii, putem discuta despre vârsta copilului ca factor de mare impact asupra acestora, deoarece obiectivul întâlnirilor în cadrul mesei poate fi diferit în funcție de particularitățile fiecărei etape de dezvoltare.
Mese pentru aportul nutrițional
Părinții din această categorie au în vedere importanța nutriției în viața copiilor. De aceea, părinții sunt atenți să sprijine alimentația sănătoasă prin consumul meselor la o oră stabilită, mărimea porțiilor fiind stabilită în funcție de necesitățile fiecărui membru, iar interacțiunile sunt concentrate pe subiectul nutriției. Nevoia părinților este de a se asigura că cel mic s-a alimentat bine.
Această etapă debutează odată cu începutul vieții copilului. Dacă te încadrezi în această categorie, starea de bine poate fi „adusă” la masă prin contactul vizual și senzorial, în general, dintre mamă și copil, precum și prin starea de liniște, care este de preferat să apară în timpul mesei. Mai târziu, odată cu începerea diversificării, atât părintele, cât și copilul pot contura starea de bine prin descoperirea, din partea celui mic, precum și redescoperirea, din partea părintelui, a diversității de gusturi ale alimentelor, precum și a amestecurilor dintre acestea, de la textură, până la formele diverse în care pot fi servite.
Este o etapă de cunoaștere, iar starea de bine vine din formulările precum: „Semeni cu tati, și lui îi place cartoful dulce.”, „Te cred, nici eu nu am fost prea încântată de broccoli.”, „Astăzi aflăm dacă și ție îți plac alimentele cu gust acru.” etc.
Mese din necesitate
Aici vorbim despre necesitate din punct de vedere al învățării, întrucât părinții au în vedere explicarea manierelor și implicit a comportamentelor adecvate în timpul mesei. Pe lângă mesele regulate, copiii, precum și părinții, privesc mesele ca o oportunitate de dezvoltare. Adesea, la masă sunt folosite formulări precum: „Spanacul te va face puternic.”
Este facil de menționat că, începând cu vârsta de doi ani și până la 7-8 ani, copilul tău se află în etapa stadiului preoperațional, etapă în care își poate reprezenta mintal anumite simboluri, însă nu și concepte abstracte. Dacă faci parte din această categorie, probabil ai observat că formulările precum: „Carnea este o adevărată sursă de proteine”, „Legumele sunt pline de proteine” sau „Dulciurile sunt pline de zahăr, zahărul îți strică dinții” nu prezintă un efect în schimbarea atitudinii copilului față de aceste alimente.
Din contră, este posibil să stârnească în rândul acestuia un conflict interior, preferând alimentele mai puțin sănătoase (precum dulciuri, cartofi prăjiți, pizza), în detrimentul celor benefice pentru organism (carne albă, legume, fructe), și, cu toate acestea, să le consume pentru a face pe placul părinților.
La polul opus se află copiii din categoria care refuză vehement și apelează la inabilitatea părinților pentru a consuma alimentele preferate. Important de menționat este că nu este recomandat să facem presiune asupra copilului în raport cu ce alimente este recomandat să consume, deoarece acele alimente vor fi asociate cu o anumită stare, iar această asociere îi poate urma întreaga viață. Astfel, nu folosim sintagma „Trebuie să mănânci…”.
Acum că am precizat cu ce provocări ne putem întâlni în această etapă, este bine de știut și cum putem asocia timpul mesei cu starea de bine. Putem începe cu discuțiile pe baza alimentelor: de ce sunt acestea plăcute de un anumit membru al familiei și de altul nu, ce adăugări pot fi făcute. Apelând la creativitate, putem avea parte de o discuție plină de noi perspective.
Pentru cei mici, chiar începând cu vârsta de doi ani, este important să le transmitem că înțelegem că nu le este foame, însă vrem să stea cu noi la masă: „E un moment important pe care îl petrecem împreună.” Este de preferat să înțelegem că de data aceasta nu vor să mănânce sau nu agreează un anumit aliment, însă participă la masă cum simt în acel moment. Starea de bine la masă se conturează din ideea că ne acceptăm unii pe ceilalți așa cum suntem.
Putem folosi timpul în care copilul nu se alimentează pentru a discuta despre ce feluri de mâncare ar prefera să fie servite la mesele viitoare sau ce aliment este tentat să încerce. Întrebăm dacă a auzit despre un nou fruct/legumă sau dacă a văzut în cartea cu ilustrații alimente necunoscute.
Mese pentru a fi împreună
În ceea ce privește cea de-a treia categorie, „Mese pentru a fi împreună”, s-a menționat că obiectivul central al acestora este de a aduce laolaltă întreaga familie pentru a se conecta unii cu alții prin interacțiunea socială. În acest caz, această interacțiune este superioară nevoii de a consuma mâncarea pregătită.
Pentru părinte, este mai important să se asigure că se află într-o permanentă conexiune cu copilul decât să se concentreze pe alimentarea corespunzătoare a acestuia. Dacă faci parte din această categorie, știi că timpul mesei este o perioadă lungă de discuții, în care, uneori, consumați alimentele mai puțin calde, deoarece preferi să răspunzi la majoritatea curiozităților celui mic, în detrimentul alimentării rapide.
Totodată, din această categorie fac parte și părinții care aleg să implice activ copilul în pregătirea mesei. Există chiar părinți care îi lasă pe cei mici să se joace cu mâncarea și să o exploreze după bunul plac. Pe baza alimentelor, în rândul familiei apar discuții despre: „Cine a inventat ciocolata?”, „Care era mâncarea preferată a oamenilor din Antichitate?” sau simple întrebări precum „De ce nu este morcovul verde?”.
Tot în acest context, putem discuta despre activitățile școlare sau extrașcolare ale copilului, întrucât acestea pot fi un factor important în relație cu mesele în familie. Aceste activități necesită mai mult timp pentru a fi gestionate, iar momentele de conectare dintre membrii familiei pot fi afectate din cauza lipsei de timp, ceea ce duce la îngrijorarea cu privire la găsirea ocaziilor pentru a avea „acele” conversații cu adevărat importante.
Însă, folosind o bună planificare și un screening constant al nevoilor familiei, putem trece peste aceste obstacole.
Dar tu? Cum sunt mesele voastre în familie?
Acum că am aflat că propria copilărie, la care se adaugă și propriile experiențe la masă, prezintă un aport în rândul meselor de familie și, având în vedere cele menționate:
- Ce categorie crezi că te descrie cel mai bine?
- Sau poate fi vorba despre o combinare a două categorii?
- Tu cum implici copilul în pregătirea mesei?
- Care este subiectul preferat de întreaga familie la masă?
- Ce obicei alimentar era întâlnit în propria ta familie?
De ce e bine să petreceți timp împreună la masă?
⭐ Se consolidează relațiile dintre membrii familiei.
⭐ Se dezvoltă vocabularul celor mici.
⭐ Se previne obezitatea infantilă, iar sănătatea nutrițională a copiilor este favorizată.
⭐ Se favorizează prezența comportamentelor adecvate; masa este un prilej bun pentru a-i învăța pe copii bunele maniere.
⭐ Se previne consumul de alcool, tutun, marijuana în cazul adolescenților.
⭐ Se previne apariția simptomelor depresive, precum și implicarea într-un act de sinucidere, datorită conexiunii cu familia.
⭐ Se favorizează succesul școlar; copiii care au parte de mese regulate în familie au nivel mai ridicat al performanței academice.
⭐ Se favorizează stima de sine; copiii care iau mese regulate cu familia au o stimă de sine mai ridicată.
⭐ Se asigură o alimentație echilibrată, prin încercarea unor noi gusturi și feluri alimentare diverse.
⭐ Se conturează amintiri pe care le vor lua cu ei în familia pe care și-o vor forma.
Concluzii
E important de reținut că, de departe, cel mai important “aliment” pe care este recomandat să îl aducem la masă rămâne starea de bine, pe care o putem fructifica pin depănarea amintirilor din propria copilărie, prin implicarea tuturor membrilor familiei la jocurile sociale pe care le realizau părinții în trecut, precum și la jocurile sociale pe care le realizează cei mici astăzi, în timp ce, se ține cont de regulile care sunt importante pentru familie în timpul meselor.
Indiferent că vorbim despre mesele de la finalul zilei sau despre cele de la final de an, masa în familie constituie un moment magic, în care toți membrii primesc căldura și bucuria din partea familiei, prin simplul fapt de a fi acolo împreună, prezenți și conectați cu cele mai dragi persoane.
Autor: Psih. Lorena Iftimie – Psiholog clinician, Psihoterapeut pentru copii – Clinica Med Anima Iași
Bibliografie:
1. Wong, R.S., Tung, K.T.S., Chow, K.H.T. et al. Exploring the role of familycommunication time in the association between family dinner frequency andadolescent psychological distress. Curr Psychol 42, 13868–13876 (2023) – https://doi.org/10.1007/s12144-021-02639-x)
2. Poletti, M., Preti, A., & Raballo, A. (2024). Debate: The prevention of psychosis in child and adolescent mental health services. Child and Adolescent Mental Health, 29(1), 107-109 – https://doi.org/10.1111/camh.12685
3. Berge, J. M., Hazzard, V. M., Trofholz, A., Hochgraf, A., Zak-Hunter, L., & Miller, L. (2024). Reported Intergenerational Transmission of Parent Weight Talk and Linkswith Child Health and Wellbeing. The Journal of Pediatrics, 270, 114012 – https://doi.org/10.1016/j.jpeds.2024.114012
Contactează-ne pentru programare sau pentru a discuta orice alte detalii sau preocupări pe care le ai și cu care te putem ajuta:
alte articole din blog
Contact Iași:
Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL 11, sc. B, parter, Iași, jud. Iași
Contact Belcești:
com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Iași
Contact Timișoara:
Bd. Eroilor de la Tisa nr. 8, etaj 1, Timișoara, jud. Timiș