Efectele divorțului asupra copiilor
Nu vreau să aleg între mama și tata!
Divorțul reprezintă forma finală de desfacere a vieții conjugale, cu efecte puternice atât asupra partenerilor din cuplul conjugal, cât și a descendenților acestora.
Copilul este ființa cel mai mult afectată de evenimentele care au loc în familie. Dezvoltarea armonioasă a copilului este direct proporțională cu relațiile din cadrul familiei. Soluționarea problemelor pe cale amiabilă sprijină copilul în dezvoltarea sentimentului de responsabilitate și abilității de a depăși obstacolele ce apar în diferite etape ale vieții. Divorțul părinților duce la scăderea încrederii copilului în propriile puteri, și ajută la dezvoltarea sentimentului de vinovăție și agresivitate.
Consecințele negative ale divorțului asupra copilului pot fi:
Consecințe pe termen scurt:
😟 anxietate
😞 stres
😕 modificări de dispoziție
😡 iritabilitate
😢 tristețe
😞 dezamăgire etc.
De exemplu:
Această discuție de mai jos are loc între părinți în timp ce copilul stă într-un colț, ascultă și se închide din ce în ce mai mult în sine din pricina faptului că se simte îngrădit de persoanele sale de atașament. Anxietatea copilului este inevitabilă atunci când cei doi părinți duc lupte unul cu celălalt prin intermediul său:
Tatăl : ,,În ultima perioadă nu mă mai pot înțelege cu copilul meu – nimic nu îi este pe plac, este mereu nemulțumit și irascibil, s-a închis în el și nu mai comunică, sunt sigur că este influențat de mama lui.”
Mama: ,,Eu nu influențez copilul, îi spun doar adevărul (faptul că nu îți mai pasă de el), dar tu îi spui mereu lucruri urâte despre mine.”
Tatăl: ,,Îmi pasă de el, dar vreau să vadă realitatea, faptul că mama lui face tot posibilul să îl îndepărteze de tatăl lui. Dacă ți-ar păsa cu adevărat de el nu ai face asta.”
“Pentru că fiecare dintre voi trage de mine și trebuie sa fiu mesagerul vostru, din cauză că nu vreți să vorbiți direct unul cu altul. Nu sunt psihologul vostru, rezolvați-vă singuri problemele, sunteți adulți!”
În momentul în care părinții se confruntă cu probleme de comunicare și încearcă să comunice unul cu celălalt doar prin intermediul copilului, este firesc ca minorul să se confrunte cu schimbări de dispoziție sau iritabilitate.
Trebuie să recunoaștem că este total neplăcut și deranjant ca cele mai importante persoane din viața ta, de la care te-ai aștepta să gestioneze lucrurile matur și cu responsabilitate, să se aștepte ca tu să faci 90% din munca pe care ar trebui să o facă ei pentru a-și regăsi echilibrul.
Consecințe pe termen lung:
👽 probleme comportamentale și sociale
👫 probleme în cuplu
👫 predispunere la consum de substanțe nocive
🔒 educație și poziție socio-economică slabă etc.
În general în urma divorțului fiecare părinte își stabilește un nou set de limite și reguli pentru copil, încercând de multe ori ca prin intermediul acestora să îl apropie pe copil de el și să îl îndepărteze de celălalt părinte care poate impune reguli mai stricte – apoi ajung la concluzia că de câtva timp copilul prezintă probleme sociale / are un comportament nepotrivit.
Inclusiv după divorț este important ca părinții să stabilească limite și reguli comune pentru copil. În caz contrar, acesta va fi indus în eroare de diferențele de perspectivă ale părinților săi.
Indiferent în ce relație rămân partenerii după divorț, copilul trebuie să se simtă iubit, apreciat și susținut de ambii părinți – lucru care, din păcate, se întâmplă foarte rar în societatea noastră afectând puternic dezvoltarea copiilor.
Alienarea parentală
Alienarea parentală este o tulburare de relație ce apare în cazurile de separare / divorț. Aceasta afectează funcționarea și sănătatea mintală a copilului, deoarece acestuia i se încalcă dreptul de a avea relații cu ambii părinți și de a menține relații cu persoanele față de care a dezvoltat legături de atașament.
În funcție de intensitatea și frecvența acțiunilor de alienare, dar și a impactului alienării asupra copilului, părinții alienatori au fost împărțiți în 3 categorii, astfel:
Alienatorul naiv
Nu conștientizează efectul acțiunilor pe care le face și este dispus să urmeze programe de psihoterapie / consiliere. Impactul acestor activități generează o alienare ușoară a copilului.
Alienatorul activ
Părintele își pierde controlul și depășește granițele comportamentului normal. După ce s-a calmat, nu admite că și-a pierdut controlul, iar impactul acestor atitudini generează o alienare moderată a copilului.
Alienatorul obsedat
Acționează obsesiv-delirant, „fiecare celulă din corpul lui este angajată” să distrugă relația copilului cu celălalt părinte. Pentru acest tip de părinte alienator nu funcționează nicio terapie psihologică, impunându-se scoaterea copilului de sub influența sa. Impactul acestor acțiuni generează copilului alienare severă.
Simptomele alienării parentale
Pentru a identifica dacă un copil este alienat parental, acesta ar trebui să manifeste două sau mai multe din următoarele comportamente:
- Campanie de denigrare împotriva unui părinte: copilul se plânge adesea de celălalt părinte într-un mod monoton și face afirmații lipsite de importanță, false sau iraționale despre acesta.
- Criticile aduse de copil părintelui respins conțin argumente frivole: reacțiile de ură și dispreț ale copilului sunt nejustificate și disproporționate în raport cu circumstanțele descrise.
- Lipsa ambivalenței: copilul are o gândire de tipul „totul sau nimic”, idealizează părintele care-l alienează și-l devalorizează pe cel respins.
- Fenomenul gândirii independente: copilul afirmă cu mândrie că decizia de a respinge părintele îi aparține și nu a fost influențat de părintele care alienează.
- Copilul primește suport reflexiv de la părintele care-l alienează împotriva părintelui respins: în situația unei neînțelegeri copilul ia imediat și automat partea părintelui care-l alienează.
- Nu se simte vinovat pentru modul rău în care își tratează sau exploatează părintele pe care-l respinge: copilul poate avea față de părintele respins comportamente opozante, crude, lipsite de respect și uneori violente în raport de care manifestă puține remușcări sau chiar deloc.
- Scenarii împrumutate: copilul face afirmații repetate despre părintele respins care sunt identice cu cele făcute de părintele care-l alienează. Frații mai mici, deși vârsta nu le permite să elaboreze detalii cu privire la evenimente, repetă ceea ce au auzit de la fratele/sora mai mare.
- Ostilitatea este extinsă de copil și față de membrii familiei părintelui respins sau prietenii acestuia chiar și atunci când copilul i-a cunoscut foarte puțin sau nu i-a cunoscut deloc.
Consecințele alienării
Considerându-se victime, adulții sunt obsedați de pedepsirea celuilalt, una dintre pedepse și cea mai crudă fiind distrugerea relației copilului cu celălalt părinte. Mai rău este că în procesul de victimizare nu mai pot înțelege consecințele emoționale negative pe care acțiunile lor le au asupra copilului și celuilalt părinte. Orice acțiune li se pare justificată pentru a avea o legătură exclusivă cu copilul. De aceea nu se dau în lături de la nimic, încearcă să inducă copilului propriile lor credințe și sentimente în legătură cu celălalt părinte. Sub această presiune copilul va ajunge încet, încet să imite comportamentul părintelui alienator, va folosi argumentele acestuia, va înceta să-și mai exprime adevăratele sentimente față de experiențele trăite cu celălalt părinte.
Deoarece este un abuz emoțional permanent, urmările la nivelul personalității copilului constau în distrugerea stimei de sine și pierderea încrederii în forțele proprii. La nivel comportamental pe lângă stima de sine scăzută constatăm tulburări de somn, iritabilitate, tristețe profundă, izolare, agresivitate, imposibilitatea de a-și controla emoțiile, tendința de a minți, putându-se ajunge până la tentative de suicid.
Cele mai întâlnite potențiale efecte psihologice, comportamentale, sociale și școlare la copiii alienați, efecte care sunt în mare parte identificate și la copiii victime ale abuzurilor emoționale și psihologice sunt:
🔻Singurătate;
🔻Conflict cu părinții;
🔻Depresie;
🔻Probleme de somn;
🔻Abuz de substanțe;
🔻Dificultăți de vorbire;
🔻Promiscuitate sexuală;
🔻Stimă de sine scăzută cu privire la imaginea corporală;
🔻Obiceiuri alimentare nesănătoase;
🔻Tulburări de alimentație (anorexie, bulimie);
🔻Creșteri sau pierderi în greutate;
🔻Dezordine în spațiul de locuit;
🔻Dezorganizare (nu reușesc să execute sarcinile primite sau stabilite);
🔻Activitate diminuată;
🔻Distorsiuni psihosomatice;
🔻Sentimente de izolare;
🔻Utilizarea în exces a tehnologiei/ecranelor cu scopul de a evada din durerea emoțională;
🔻Nu au prieteni;
🔻Conflicte care includ violențe cu frații;
🔻Disociere (creșteri în intensitate și frecvență a fanteziilor despre viața pe care ar dori să o aibă);
🔻Diminuarea atenției;
🔻Probleme de identitate socială;
🔻Comportamente regresive;
🔻Anxietate;
🔻Conflicte în relațiile cu persoane de aceeași vârstă sau vârste apropiate;
🔻Probleme școlare;
🔻Pierderi de memorie.
CONCLUZII în efectele divorțului asupra copiilor
Din cauza fragilității psiho-emoţionale specifice copilăriei, chiar dacă s-ar opune, copilul nu poate fi total rezistent la efectele nocive ale alienării parentale, efecte care au fost identificate la copii mai mici, adolescenți sau adulți ai căror părinți au divorțat în copilăria lor.
Deși nu a fost încadrată ca fiind un sindrom, alienarea parentală este văzută ca tulburare de relație și abuz emoțional / psihologic asupra copilului, și poate avea consecințe imediate, pe termen mediu și lung care afectează funcționarea psihologică, socială și familială sănătoasă a victimei.
Sănătatea copilului tău este mai importantă decât lupta împotriva fostului partener de viață!
Bibliografie
- Luca, C. (2020). Parental Alienation: Emotional and Psychological Abuse of the Child in the Context of Parental Divorce. Analele Stiintifice Ale Universitatii Alexandru Ioan Cuza Din Iasi Stiinte Juridice, 66, 77.
- Cormoş, C. (2006). Efectele divorţului asupra copiilor şi a părintelui rămas singur. Analele Universităţii „Ştefan cel Mare”, Seria filosofie şi discipline socio-umane, 89-96.
- Croitori, C. (2021). Efectele divorțului asupra structurii familiale și a calității relațiilor părinte-copil (Cazul s. Baraboi, r-nul Dondușeni). In Sesiune națională cu participare internațională de comunicări științifice studențești (pp. 251-253).
- Chiriac, P. (2020). 10. Divorțul și efectele lui asupra copiilor. BULETIN DIDACTIC ORTODOX NR. 2/2022, 121.
- Stanciu, A. (2017). DIVORȚUL: CONSECINȚE ASUPRA DEZVOLTĂRII COPILULUI DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ (Caz în r-nul Leova). ANALELE ŞTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII DE STAT DIN MOLDOVA, 162.
- Andronachi, C. (2022). Divorţul: consecinţe asupra cuplului şi copilului. In Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova (pp. 283-286).
- Mărgineanu, L., & Focşa, T. (2013). Consecinţele psihosociale ale divorţului asupra copilului. In Promovarea drepturilor omului în contextul integrării europene: teorie şi practică (pp. 313-318).
Psih. Maria-Gabriela Istodor
Psiholog clinician – pentru copii și adulți, Formare în Psihoterapie
Clinica Med Anima TIMIȘOARA
alte articole din blog
Contact Iași:
Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL11, sc. B, parter, Iași, jud. Iași
Contact Belcești:
com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Iași
Contact Timișoara:
Str. Simion Bărnuțiu nr. 34, Timișoara, jud. Timiș
(din 1 septembrie) Bd. Eroilor de la Tisa nr. 8, etaj 1, Timișoara, jud. Timiș