Sprijinind copiii după divorț
Cum răspundem la întrebările lor despre schimbările din familie
Divorțul este unul dintre cele mai confuze și tulburătoare evenimente prin care trece vreodată majoritatea oamenilor. Mulți experți sunt de părere că divorțul este cel de-al doilea eveniment traumatic ca importanță care se poate produce, după moartea unui copil sau a unui părinte.
Divorțul este ca o “moarte” pentru părinți și pentru copii iar atunci când divorțați trebuie să îngropați o relație care s-a stins și trebuie să vă îngăduiți să plângeți acestă pierdere, să trăiți și să exprimați suferința, nu să fugiți de ea, evadând în relații noi sau în diverse dependențe. Atât părinții cât și copiii trebuie să permită structurii vechi să dispară pentru ca noile structuri să se poată forma.
Schimbarea familiei odată cu divorțul
Experiența divorțului este trăită în interiorul sistemului familial mai larg al fiecărui membru iar asta complică lucrurile, întrucât aici vorbim de implicațiile unui sistem format din mai multe generații, care le definește loialitatea și legăturile cu părinții, frații, surorile și bunicii lor. Este lesne de înțeles că un astfel de eveniment care se produce în sistem va crea unde de șoc și întregul sistem își poate pierde echilibrul. Divorțul poate răni profund pe unii membri ai sistemului, în același timp însă ei pot ajuta și pot deveni resurse emoționale și financiare importante.
Ce se întâmplă cu copiii înainte de divorț și afli abia după?
Atunci când un cuplu divorțează, din rolul de terapeut vedem de cele mai multe ori un amestec de durere, tristețe și frustrare, acumulate de-a lungul anilor. E greu de înțeles cum este posibil ca drumul iubirii să cotească treptat atât de mult pe o pantă descendentă de suferință și furie, atât de abruptă sau mai ales cum este posibil ca partenerii să rămână într-o căsnicie ani de zile din dorința de “a-și proteja copiii” pentru ca mai apoi să-i folosească ca și arme și să-i întoarcă pe aceștia împotriva celuilalt părinte.
A sta împreună de dragul copiilor poate face mai mult rău decât bine.
Nu de puține ori am auzit în cabinet pe copiii acum adulți spunând că “obișnuiau să se roage ca părinții lor să divorțeze” sau că “își doreau ca aceștia să se separe ca să nu se mai certe atât de mult” sau că “ziua în care mama a plecat în străinătate la muncă a fost cea mai dureroasă și în același timp cea mai fericită zi din viața mea, pentru că de atunci au încetat certurile și violența”. 🙁
Ca terapeut de cuplu nu aș putea recomanda divorțul ca pe o cale ușoară de a evada din închisoarea nefericirii. Cred cu tărie că trebuie luptat și încercate toate modalitățile de remediere a rupturii, însă dacă toate încercările au fost sortite eșecului, nu le faceți copiilor o favoare ținându-i captivi într-o familie lipsită de dragoste și fără un model pentru un mariaj sănătos și plin de iubire. Cert este că e mult mai rău pentru copii să trăiască într-o căsnicie nefericită, plină de tensiuni, mânie, manipulare, lipsă de afecțiune decât să treacă prin perioada de tranziție a unui divorț. E chiar posibil ca după această perioadă, ei să aibă părinți mai sănătoși, mai fericiți, mai competenți și mai puternici.
Ce se întâmplă cu copiii în timpul divorțului?
Dacă unui adult îi este atât de greu să treacă prin acest proces gândiți-vă ce poate simți un copil care poate avea sentimente ambivalente față de părinți iar aceste trăiri îi pot întoarce viața pe dos. Amintiți-vă că un copil nu renunță la părinții săi, însă el trebuie să se adapteze la schimbări copleșitoare ce rezultă din pierderea structurii lui familiale. În timpul divorțului, “acasă” poate deveni un mediu nesigur din punct de vedere emoțional iar la școală se pot simți foarte vulnerabili, deconectați și răniți.
Cum îi putem ajuta? Îi putem pregăti anticipând avalanșa de întrebări care îi va copleși, întrebări care vor fi sau nu rostite. Însă pentru a vedea și suferința lor trebuie să nu ne lăsăm îngenunchiați de propria suferință și să rămânem pe cât posibil observatori obiectivi. Redau mai jos câteva informații care s-au dovedit utile în practică și care au venit în ajutorul copiilor, ajutându-i să se adapteze mai ușor la toate aceste schimbări.
Câteva sfaturi pentru a vă ajuta copiii în timpul divorțului cât și după divorț:
👉 Nu vă grăbiți să le spuneți copiilor despre decizia de a divorța, nu faceți acest lucru sub impulsul de moment și nu încercați să vă asumați o poziție individuală din dorința de a fi cel care îi spune primul. Mai întâi discutați voi, părinții, despre momentul și modul în care în care le veți spune copiilor și faceți acest lucru împreună.
👉 Ajutați-vă copiii să înțeleagă faptul că de acum vor face parte din două sisteme familiale noi, fiecare dintre ele fiind conduse de un singur părinte și că aceste sisteme funcționează independent unul de celălalt
👉 Ajutați-i să renunțe la credința că fosta familie va continua să existe, în aceeași structură, după separarea și divorțul părinților
👉 Ajutați-i să renunțe la încercările de a-și determina părinții să fie din nou împreună și să accepte finalitatea deciziei părinților de a divorța .
👉 Nu criticați alegerea partenerilor romantici sau deciziile parentale ale celuilalt părinte. Dacă aveți motive de îngrijorare, adresați-vă personal celuilalt, fără să vă audă copilul .
👉 Nu încurajați sub nici o formă copiii să fie spioni, să-l bârfească pe celălalt părinte sau să fie purtătorul mesajelor. Acest lucru le poate crea multe sentimente de vinovăție și conflicte de loialitate
👉 Ajutați-vă copiii să își exploreze propriile sentimente fără a-i influența. În cazul în care vă este greu să formulați comentarii pozitive, afirmațiile neutre despre celălalt părinte sunt mai bune decât cele negative
👉 Agreați împărțirea lucrurilor copiilor, astfel încât ei să se simtă confortabil în ambele case. Nu este de dorit ca aceștia să plimbe mereu o valiză de la un părinte la altul și să se simtă mereu “în vizită” la unul dintre părinți
👉 Nu dați voie copiilor să vă manipuleze sau să profite de ostilitatea și lipsa de comunicare eficientă dintre voi pentru a obține lucruri sau alte avantaje
👉 Fiți sinceri cu ei dar nu-i transformați în confidenții voștri și nu-i împovărați cu mai multe decât pot suporta, altfel există riscul să-i supraresponsabilizați și să-i transformați în copii parentificați
👉 Depuneți eforturi pentru a dezvolta o atitudine pozitivă și obiectivă cu privire la custodie și la planificarea accesului la copii
👉 Nu vă dezamăgiți copiii prin a fi lipsiți de constanță sau a fi imprevizibili. Copii se simt extrem de răniți dacă anulați timpul pe care trebuie să-l petreceți cu ei, dacă întârziați pentru a-i lua sau dacă îi aduceți înapoi mai devreme decât era planificat
👉 Chiar dacă v-ați pierdut încrederea în partener ca soț/soție sau prieten/prietenă, încercați să aveți încredere în el/ea ca părinte și să renunțați la nevoia de a vă implica prea mult în viața acestuia/acesteia sau de a controla ceea ce face cu copiii
👉 Învățați să vă reclădiți viața, transformând-o în una în care creșteți pe toate planurile, deveniți mulțumiți de propria persoană și sunteți optimiști în privința viitorului. Sentimentul vostru de bunăstare și de speranță va influența adaptarea copiilor în maniere extraordinare
👉 Nu interziceți sau nu limitați sever relația cu celălalt părinte. Copiii au nevoie de ambii părinți în viața lor, altfel pot suferi daune emoționale semnificative
👉 Copiii ar trebui să fie primii care aud de planurile voastre de a vă recăsători și ar trebui să o audă de la voi. Nu trebuie să fiți surprinși dacă vor manifesta eventuale sentimente negative, de multe ori e vorba de frica de necunoscut și de faptul că vor trebui să renunțe la fantezia lor cum că familia se va reuni poate într-o zi.
Bineînțeles că această pregătire și susținere a copiilor în procesul de divorț are loc atunci când vorbim de doi adulți capabili să nu pună suferința lor mai presus de cea a copiilor. Realitatea este că de multe ori, durerea și suferința îi fac pe părinți să scoată artileria grea și să pornească un adevărat război al ego-urilor, neînțelegând că primele victime vor fi proprii copii. Furia, dorința de răzbunare preiau din păcate controlul de multe ori iar copiii devin mediatori, purtători ai mesajelor dintre părinți sau mai rău devin armele de care unul sau ambii părinți se poate folosi pentru a câștiga lupta. În aceste situații, sprijinul și ajutorul oferit acestor copii nu poate veni din interiorul familiei ci din exteriorul ei, prin intermediul consilierului, psihologului, psihoterapeutului, rudelor sau altor figuri de atașament semnificative din viața copiilor.
Partea bună este că de obicei copiii sunt foarte adaptabili iar în timp ei se vor obișnui cu diferențele dintre stilurile și valorile parentale. E un proces de ajustare care cere timp și vă puteți aștepta să fiți martorii anumitor stări de frustrare, a testării limitelor dar aceste schimbări sunt temporare și sunt indicatori ai adaptării copilului la situația divorțului.😊
Concluzii
În concluzie, divorțul este un proces dificil, cu multe provocări, mai ales emoționale, atât pentru părinți cât și pentru copii. Este esențial ca părinții să rămână focusați pe binele copiilor lor, să le ofere un mediu de susținere și să evite transformarea acestora în victime ale propriilor conflicte. Chiar și în mijlocul durerii și al frustrării, este important să se prioritizeze adaptarea și binele emoțional al copiilor. Prin sprijin reciproc, comunicare deschisă și respect față de celălalt părinte, copiii pot depăși cu succes această perioadă de tranziție. De asemenea, timpul, răbdarea și implicarea unor profesioniști pot ajuta atât adulții, cât și copiii, să-și reconstruiască viața și să ajungă la o stare de echilibru și fericire după divorț.
Psih. Luminița Achirei
Psiholog clinician și psihoterapeut cu Formare Psihoterapie Sistemică Cuplu și Familie
Clinica Med Anima Iași
Bibliografie:
- Everett C. & Everett S.V. (1988): Healthy Divorce; Fourteen Stages of Separation, Divorce and Remarriage, P.H. Jossey Bass
- Gold L. (1992): Between Love and Hate. A Guide to Civilized Divorce, New York, P.H. Springer
Contactează-ne pentru programare sau pentru a discuta orice alte detalii sau preocupări pe care le ai și cu care te putem ajuta:
alte articole din blog
Contact Iași:
Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL 11, sc. B, parter, Iași, jud. Iași
Contact Belcești:
com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Iași
Contact Timișoara:
Bd. Eroilor de la Tisa nr. 8, etaj 1, Timișoara, jud. Timiș
0 Comentarii