Despre DOLIU:
Pierdere și vindecare: înțelegerea Doliului
Modul în care fiecare dintre noi privește moartea și doliul are la bază multe elemente, însă dintre acestea cel hotărâtor pare a fi modul in care privim VIAȚA însăși.
Doliul poate apărea ca o reacție la orice fel de pierdere: loc de muncă important pentru noi, despărțire de partener/parteneră, încetarea unei prietenii, etc. Dacă ți se întâmplă un astfel de eveniment nimeni nu îți poate lua durerea. Putem însă să încercăm să înțelegem mai bine prin ce trecem pentru a avea mai mult control asupra situației.
Imaginează-ți (chiar așa e) doliul ca pe o serie de valuri care se împreunează pentru a forma un tipar ca al unui val. Acest tipar este plin de suișuri și coborâșuri pe care va trebui să le înduri în timp. Este foarte obișnuit ca în prima săptămână de după pierdere să existe momente foarte intense și foarte dese.
Cu timpul, aceste trăiri scad în intensitate. Însă sunt momente când, din senin, poți simți că lucrurile sunt din nou foarte intense, din cauză că s-a atins un punct critic – am văzut o poză cu persoana pierdută, a trecut un anumit timp (poate s-a împlinit un an de când acea persoană nu mai este), a venit un moment important din viața noastră în care persoana dispărută nu mai poate fi prezentă. După depășirea acestor momente doliul poate să fie din nou mai puțin intens.

Parcursul perioadei de doliu
Pe parcursul doliului vom trece prin mai multe etape și vom reuși să îl integrăm în povestea noastră de viață:
Prima este negarea prin care noi încercăm să ne protejăm. De obicei, oamenii pot nega cu totul, pur și simplu, că evenimentul s-a întâmplat sau încearcă să își minimizeze durerea pe care o resimt.
Apoi, ne lovește brusc un val mare de durere – conștientizăm că evenimentul chiar s-a întâmplat, persoana nu mai e. Trecem printr-o serie de emoții: furie, frică și tristețe. Furia e provocată de gânduri de tipul: „de ce mi s-a întâmplat mie asta?”; „este nedrept că s-a întâmplat”; „alții sunt de vină”, iar tristețea vine din preocuparea de cum voi face față și de cum va arăta viața mea în continuare. Iar gândul că se poate întâmpla și pe viitor provoacă frică.
La ce să ne așteptăm când apare doliul
- Dificultăți de concentrare
- Letargie
- Oboseală
- Motivație scăzută
- Anxietate
- Dificultăți în controlul emoțiilor
Cel mai greu de gestionat este singurătatea. Chiar dacă suntem înconjurați de prieteni sau de familie, putem să ne simțim singuri. Este normal. Parte din acceptare înseamnă și să ne adaptăm la toate schimbările din viață – pe plan fizic (ex. donarea hainelor persoanei dragi), emoțional (ex. gestionarea emoțiilor de vinovăție) și cognitiv (gândul că „nu am făcut destul”).
Atunci când simțim că există ceva ce ne provoacă un sentiment negativ, avem tendința de a evita acel lucru. Din păcate evitarea nu este o soluție chiar dacă la început ajută. Pe termen lung, pentru că ne dăm voie să trăim toate sentimentele negative natural apărute în sufletul nostru, doliul va fi mai rău – pentru că nu trecem prin toate emoțiile cu care vine acesta.
Oamenii din jur ar putea pune presiune pe noi să „ne vedem de viață în continuare”. Și noi ne gândim că „ar trebui să fiu mai bine”, „am crezut că sunt mai puternic”. Aceste gânduri nu ne ajută să navigăm prin procesul de doliu spre finalul său ci mai mult, ne inhibă sentimentele, astfel că sunt șanse ca întreg procesul de doliu să dureze și mai mult.
Recomandarea psihoterapeutului
Ceea ce recomandăm noi, ca psihoterapeuți, este:
⭐ Să nu grăbim procesul de doliu, să ne acordăm cât timp avem nevoie
⭐Plânsul este o formă de exprimare a doliului
⭐ Nu există o formă corectă de a jeli
⭐ Nu există o metodă rapidă pentru a jeli
⭐ Dacă am avut sentimente de iubire profundă pentru persoana dispărută, nu putem să ne așteptăm să jelim puțin
Un exercițiu util este să îi scriem persoanei dispărute, să îi povestim ce am mai făcut și toate planurile pe care le-am făcut împreună, modul în care persoana va sta tot timpul prezentă în viața noastră.
„Au trecut ….zile/săptămâni/luni de când nu mai ești și voiam să îți spun ce mai fac.”
„Dacă ai fi astăzi aici, ți-aș spune că….”
Dacă doliul este recent, s-ar putea să simțim că nu mai putem face nimic, nici măcar activitățile zilnice. Am vrea doar să stăm în pat sau doar în casă, fără a interacționa cu alți oameni. Aceasta este reacție perfect normală. Câteodată ieșitul din casă și interacțiunile cu oamenii „fericiți cu viața lor” pot fi lucruri copleșitoare.
Pentru a depăși aceste zile poate fi de ajutor să avem un plan bine pus la punct pentru activitățile zilei, pentru a trece mai ușor peste ziua respectivă. A face ceva – orice – este mai bine decât să nu facem nimic. Putem să apelăm la lucruri care ne plăceau înainte – să ieșim la plimbare, să stăm de vorbă cu anumiți oameni – chiar dacă acum nu avem chef. Astfel, ne putem distrage temporar gândul de la durere, cel puțin în prima parte a procesului de doliu, pentru a ușura, atât cât se poate, parcurgerea întregului proces de jelire.
Bibliografie
- Morris, S. (2018). Overcoming Grief 2nd Edition: A Self-Help Guide Using Cognitive Behavioural Techniques. Hachette UK.
- Brach, T. (2004). Radical acceptance: Embracing your life with the heart of a Buddha. Bantam.
- Jones, K., Methley, A., Boyle, G., Garcia, R., & Vseteckova, J. (2022). A systematic review of the effectiveness of acceptance and commitment therapy for managing grief experienced by bereaved spouses or partners of adults who had received palliative care. Illness, Crisis & Loss, 30(4), 596-613.
- Foroshani, N. A., & Rakhshan, P. (2022). Effectiveness of Acceptance and Commitment Therapy on Long-Term Grief Disorder and Reduction of Distress in Coronary Women Nurses. Psychology of Woman Journal, 3(4), 64-83.
Autor: Psih. Diana Monor
Psihoterapeut, Doctor în psihologie
Clinica Med Anima Iași
alte articole din blog
Contact Iași:
Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL 11, sc. B, parter, Iași, jud. Iași
Contact Belcești:
com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Iași
Contact Timișoara:
Bd. Eroilor de la Tisa nr. 8, etaj 1, Timișoara, jud. Timiș