Despre DOLIU:

Pierdere și vindecare: înțelegerea Doliului

Modul în care fiecare dintre noi privește moartea și doliul are la bază multe elemente, însă dintre acestea cel hotărâtor pare a fi modul in care privim VIAȚA însăși.

Contează foarte mult cum ne raportăm la propria noastră viață pentru a determina cum ne raportăm la moarte, cum trecem prin doliu și cum îi jelim pe cei care nu mai sunt.

Doliul poate apărea ca o reacție la orice fel de pierdere: loc de muncă important pentru noi, despărțire de partener/parteneră, încetarea unei prietenii, etc. Dacă ți se întâmplă un astfel de eveniment nimeni nu îți poate lua durerea. Putem însă să încercăm să înțelegem mai bine prin ce trecem pentru a avea mai mult control asupra situației.

Medicina a evoluat crescând durata de viață, așa că ne așteptăm de la copii să trăiască mai mult decât noi părinții, ne așteptăm să trăim vieți lungi și sănătoase, și să murim în liniște în somn. Când cineva moare deodată fără un avertisment (moartea unui copil, accidente, condiții medicale nediagnosticate) oamenii sunt șocați, sunt puși în situația de a trebui să-și schimbe brusc percepția asupra vieții. Apare atunci o discrepanță între ceea ce ai sperat / te așteptai și ceea ce s-a întâmplat în viața ta. Cu cât este mai mare discrepanța, cu atât va fi mai dificil să acceptăm moartea unei persoane dragi. Din acest motiv moartea unui copil este considerată una dintre cele mai mari pierderi – ne pune în fața necesității de a regândi toate credințele noastre despre viață și moarte.

Imaginează-ți (chiar așa e) doliul ca pe o serie de valuri care se împreunează pentru a forma un tipar ca al unui val. Acest tipar este plin de suișuri și coborâșuri pe care va trebui să le înduri în timp. Este foarte obișnuit ca în prima săptămână de după pierdere să existe momente foarte intense și foarte dese.

Cu timpul, aceste trăiri scad în intensitate. Însă sunt momente când, din senin, poți simți că lucrurile sunt din nou foarte intense, din cauză că s-a atins un punct critic – am văzut o poză cu persoana pierdută, a trecut un anumit timp (poate s-a împlinit un an de când acea persoană nu mai este), a venit un moment important din viața noastră în care persoana dispărută nu mai poate fi prezentă. După depășirea acestor momente doliul poate să fie din nou mai puțin intens.

Parcursul perioadei de doliu

Pe parcursul doliului vom trece prin mai multe etape și vom reuși să îl integrăm în povestea noastră de viață:

Prima este negarea prin care noi încercăm să ne protejăm. De obicei, oamenii pot nega cu totul, pur și simplu, că evenimentul s-a întâmplat sau încearcă să își minimizeze durerea pe care o resimt.

Apoi, ne lovește brusc un val mare de durere – conștientizăm că evenimentul chiar s-a întâmplat, persoana nu mai e. Trecem printr-o serie de emoții: furie, frică și tristețe. Furia e provocată de gânduri de tipul: „de ce mi s-a întâmplat mie asta?”; „este nedrept că s-a întâmplat”; „alții sunt de vină”, iar tristețea vine din preocuparea de cum voi face față și de cum va arăta viața mea în continuare. Iar gândul că se poate întâmpla și pe viitor provoacă frică.

Este important să simțim aceste emoții, exact cum vin, pentru a putea ajunge la împăcare (tristețe melancolică) și în unele cazuri, depinzând de pierdere, să ajungem la recunoștință („este bine că am pierdut acel loc de muncă, am găsit unul mai potrivit pentru mine”).

La ce să ne așteptăm când apare doliul

  • Dificultăți de concentrare
  • Letargie
  • Oboseală
  • Motivație scăzută
  • Anxietate
  • Dificultăți în controlul emoțiilor

Cel mai greu de gestionat este singurătatea. Chiar dacă suntem înconjurați de prieteni sau de familie, putem să ne simțim singuri. Este normal. Parte din acceptare înseamnă și să ne adaptăm la toate schimbările din viață – pe plan fizic (ex. donarea hainelor persoanei dragi), emoțional (ex. gestionarea emoțiilor de vinovăție) și cognitiv (gândul că „nu am făcut destul”).

Atunci când simțim că există ceva ce ne provoacă un sentiment negativ, avem tendința de a evita acel lucru. Din păcate evitarea nu este o soluție chiar dacă la început ajută. Pe termen lung, pentru că ne dăm voie să trăim toate sentimentele negative natural apărute în sufletul nostru, doliul va fi mai rău – pentru că nu trecem prin toate emoțiile cu care vine acesta.

Oamenii din jur ar putea pune presiune pe noi să „ne vedem de viață în continuare”. Și noi ne gândim că „ar trebui să fiu mai bine”, „am crezut că sunt mai puternic”. Aceste gânduri nu ne ajută să navigăm prin procesul de doliu spre finalul său ci mai mult, ne inhibă sentimentele, astfel că sunt șanse ca întreg procesul de doliu să dureze și mai mult.

Recomandarea psihoterapeutului

Ceea ce recomandăm noi, ca psihoterapeuți, este:

⭐ Să nu grăbim procesul de doliu, să ne acordăm cât timp avem nevoie

⭐Plânsul este o formă de exprimare a doliului

⭐ Nu există o formă corectă de a jeli

⭐ Nu există o metodă rapidă pentru a jeli

⭐ Dacă am avut sentimente de iubire profundă pentru persoana dispărută, nu putem să ne așteptăm să jelim puțin

Un exercițiu util este să îi scriem persoanei dispărute, să îi povestim ce am mai făcut și toate planurile pe care le-am făcut împreună, modul în care persoana va sta tot timpul prezentă în viața noastră.

„Au trecut ….zile/săptămâni/luni de când nu mai ești și voiam să îți spun ce mai fac.”

„Dacă ai fi astăzi aici, ți-aș spune că….”

Dacă doliul este recent, s-ar putea să simțim că nu mai putem face nimic, nici măcar activitățile zilnice. Am vrea doar să stăm în pat sau doar în casă, fără a interacționa cu alți oameni. Aceasta este reacție perfect normală. Câteodată ieșitul din casă și interacțiunile cu oamenii „fericiți cu viața lor” pot fi lucruri copleșitoare.

Pentru a depăși aceste zile poate fi de ajutor să avem un plan bine pus la punct pentru activitățile zilei, pentru a trece mai ușor peste ziua respectivă. A face ceva – orice – este mai bine decât să nu facem nimic. Putem să apelăm la lucruri care ne plăceau înainte – să ieșim la plimbare, să stăm de vorbă cu anumiți oameni – chiar dacă acum nu avem chef. Astfel, ne putem distrage temporar gândul de la durere, cel puțin în prima parte a procesului de doliu, pentru a ușura, atât cât se poate, parcurgerea întregului proces de jelire.

Bibliografie

  1. Morris, S. (2018). Overcoming Grief 2nd Edition: A Self-Help Guide Using Cognitive Behavioural Techniques. Hachette UK.
  2. Brach, T. (2004). Radical acceptance: Embracing your life with the heart of a Buddha. Bantam.
  3. Jones, K., Methley, A., Boyle, G., Garcia, R., & Vseteckova, J. (2022). A systematic review of the effectiveness of acceptance and commitment therapy for managing grief experienced by bereaved spouses or partners of adults who had received palliative care. Illness, Crisis & Loss, 30(4), 596-613.
  4. Foroshani, N. A., & Rakhshan, P. (2022). Effectiveness of Acceptance and Commitment Therapy on Long-Term Grief Disorder and Reduction of Distress in Coronary Women Nurses. Psychology of Woman Journal, 3(4), 64-83.

Autor: Psih. Diana Monor
Psihoterapeut, Doctor în psihologie
Clinica Med Anima Iași

limite sănătoase in relatii

Ce înseamnă limite sănătoase în relații și la ce ne folosesc

În orice tip de relație – fie ea de cuplu, prietenie, familie sau profesională – limitele sănătoase sunt fundamentale. Ele definesc spațiul personal, ne protejează emoțional și asigură un echilibru între nevoile proprii și cele ale celorlalți. Fără limite clare, relațiile pot deveni copleșitoare, generând frustrare, resentimente și epuizare.

Memoria+Atenția+Concentrarea=Stimulare Cognitivă Computerizată

Dacă ai început să uiți lucruri simple, îți pierzi șirul gândurilor în conversații sau te simți mai dezorganizat decât înainte, nu ești singur. Tot mai mulți oameni – indiferent de vârstă – se confruntă cu dificultăți de memorie, atenție și concentrare, uneori fără să-și dea seama cât de mult le afectează viața de zi cu zi.

imagine corporala distorsionata

Ghid de combatere a imaginii corporale negative

Imaginea corporală negativă este mai puțin despre felul în care arătăm și mai mult despre felul în care simțim și gândim despre propria persoană. Când sentimentele care predomină sunt vina, rușinea, dezgustul sau respingerea, ajungem să ne vedem corpul ca pe un inamic.

tristetea post vacanta

Tristețea de după vacanță – este depresie? ce facem cu acest sentiment?

Studiile arată că vacanțele îmbunătățesc starea de bine, cresc afectivitatea pozitivă, reduc stresul și epuizarea, însă toate aceste efecte par că se pierd în prima săptămână după ce revenim la serviciu și aproape că revenim la starea pe care am avut-o înainte de a pleca în vacanță.

compatibilitatea cu terapeutul

Când Terapia Nu Merge Cu Oricine (Sau Cu Nimeni)

Relațiile umane sunt extrem de complexe, iar terapia este, în esență, tot o relație. Nu e vina nimănui că uneori nu ne putem conecta cu un terapeut. La fel cum nu e vina noastră dacă simțim că nimeni nu ni se potrivește.

divort cu copii

Sprijinind copiii după divorț. Cum răspundem la întrebările lor despre schimbările din familie

Amintiți-vă că un copil nu renunță la părinții săi, însă el trebuie să se adapteze la schimbări copleșitoare ce rezultă din pierderea structurii lui familiale. Dacă unui adult îi este atât de greu să treacă prin acest proces gândiți-vă ce poate simți un copil care poate avea sentimente ambivalente față de părinți iar aceste trăiri îî pot întoarce viața pe dos.

terapie adolescenti cu autism

Autismul la adolescenți: Provocări specifice și cum să le faci față

Tulburarea din spectrul autismului  prezintă provocări unice atunci când trece în anii adolescenței. Adesea, din cauza semnelor omise sau a simptomelor care se suprapun cu alte afecțiuni diagnosticarea timpurie a autismului poate fi o reală provocare.

tms tratament anti fumat

STOP fumat: Tratamentul dependenței de nicotină cu TMS

TMS poate reduce dorința de a fuma prin creșterea sau scăderea activității neuronale în zonele implicate în adicții, ameliorează simptomele de sevraj, îmbunătățește controlul impulsului de a fuma.

tdcs in tratamentul depresiei

tDCS în tratarea problemelor psihice și neurologice – soluție modernă și sigură

În era tehnologiei tratarea afecțiunilor psihice se face prin metode ce complimentează sau chiar înlocuiesc complet tratamentul clasic, medicamentos.

Comparatia cu ceilalti - cum sa ne oprim

Comparația cu ceilalți – normalitate, impact, efecte, soluții

Cu siguranță fiecare dintre noi am fost întrebați de către părinți despre notele obținute de colegii noștri de clasă la anumite teste sau evaluări comparativ cu ale noastre ori ni s-a atras atenția că în anumite momente eram mai puțin ascultători decât frații și surorile noastre.

Și acum, ajunși la vârsta adultă, purtăm în minte aceeași întrebare: “Sunt ceilalți mai buni decât noi?”

Contact Iași:

Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL 11, sc. B, parter, Iași, jud. Iași

Contact Belcești:

com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Iași

Contact Timișoara:

Bd. Eroilor de la Tisa nr. 8, etaj 1, Timișoara, jud. Timiș