Despre dependență și independență în relații
– sănătate versus toxicitate în cuplu –
O provocare foarte mare cu care se confruntă multe dintre cuplurile de astăzi este identificarea unui echilibru între dependență – nevoia de celălalt și independență – susținerea și orientarea spre propriile noastre interese. Unde și cum găsim linia fină ce separă un atașament sănătos și o dependență normală, naturală de tendința de a petrece mult timp departe de partener, având interese și preocupări care nu-l includ?
Răspunsul este unul specific fiecărui cuplu în parte și nu există o rețetă perfectă care să poată fi folosită în bucătăria oricărei relații de cuplu. Suntem diferiți și am avut de asemeni modele diferite de ce înseamnă un cuplu în propriile noastre familii de origine.
O nevoie primordială a oamenilor este nevoia de atașament. Atașamentul definește legătura emoțională care se dezvoltă între oameni, fiind un element de bază al ființei umane.
Psihologul John Bolby a fost primul teoretician al atașamentului. El a vrut să înțeleagă anxietatea și suferința pe care o trăiește un copil atunci când este separat de persoanele importante din viața sa care îi oferă îngrijire. Tipul de atașament pe care copilul îl dezvoltă în copilăria timpurie influențează apoi calitatea relațiilor pe care acesta le dezvoltă la vârsta adultă.
Există 4 tipuri de atașament
- Atașament sigur – se dezvoltă la acei copii cărora le-au fost îndeplinite principalele nevoi, care au trăit într-un mediu sigur și securizat. Sunt adulții care vor fi capabili să aibă relații stabile și satisfăcătoare, care se simt confortabil ca cineva să depindă de ei dar și să depindă ei, la rândul lor de o altă persoană. În general sunt persoane cu o stimă de sine ridicată, deschise și înțelegătoare care reușesc să rezolve problemele care apar în relația de cuplu într-o manieră constructivă;
- Atașament ambivalent sau anxios – se formează la acei copii care au avut parte de o îngrijire inconstantă și schimbătoare în copilărie de la mama sau de la figura de atașament. Adultul cu un astfel de atașament este foarte focusat pe relație, chiar hipervigilent în legătură cu schimbările care apar în cadrul relației. Sunt persoanele care își doresc relații, au o nevoie disperată de dragoste, dar pun mereu la îndoială iubirea și disponibilitatea partenerului. Este deseori îngrijorat de faptul că partenerul l-ar putea părăsi, îi este foarte greu să creadă că este cu adevărat iubit și din această cauză are mereu nevoie de confirmări și de dovezi de iubire.;
- Atașament evitant – se dezvoltă la acei copii ale căror nevoi emoționale, fizice și de siguranță nu au fost deloc îndeplinite în timpul copilăriei. Indisponibilitatea părintelui îl face pe adultul cu un astfel de atașament să se aștepte ca nevoile sale sa fie respinse, să creadă ca nu merita dragostea și sprijinul partenerului. Deși are nevoie de apropierea unei persoane, în același timp face tot posibilul pentru a o îndepărta. Tendința este să evite relațiile apropiate pentru a nu retrăi traumele de respingere din copilărie.
- Atașamentul dezorganizat – este adesea dezvoltat de persoanele care au trăit experiențe de abuz fizic, verbal sau sexual în copilărie. Îngrijitorii copilului sunt de cele mai multe ori o sursă de frică, copilul primind constant critici și amenințări de la acestea. Persoanelor cu un stil de atașament dezorganizat le este foarte greu să aibă încredere în ceilalți și se confruntă deseori cu probleme de sănătate mintală (tulburări de personalitate, dependențe. ș.a.).
În cadrul relației de cuplu avem nevoie de conectare cu partenerul dar și de independență. O conectare prea strânsă poate conduce la senzația de sufocare pe care o resimte partnerul, dar prea multă libertate și independență poate genera distanțare emoțională, impresia că partenerul nu ne dorește și nu este suficient de interesat de persoana noastră.
🦋 În prima etapă a a unei relații – numită de psihologi etapa de simbioză – există o nevoie mare de cunoaștere a celuilalt, suntem dornici și fascinați de a-i descoperi universul: pasiuni, prieteni, valori, preocupari, familie… În această primă etapă timpul petrecut cu celălat, disponibilitatea noastră de a sta cât mai mult împreună este foarte mare, diminuându-se semnificativ timpul pe care ni-l alocam propriei noastre persoane. Pasiunile și prietenii noștri pot trece într-un plan secundar și acest aspect nu pare să ne afecteze. În etapa de simbioză nu contează diferențele dintre parteneri, nu prea există certuri în această etapă. Se pare că nu ne deranjează dependența prea mare a partenerului de noi. De cele mai multe ori aceasta este vazută ca o dovadă a iubirii.
☁️ Lucrurile se schimbă, odată cu intrarea în cea de-a doua și respectiv a treia fază a relației: diferențierea și autonomia. Astfel, după perioada de îndrăgostire, partenerii încep să observe și ceea ce îi diferențiază, ceea ce de fapt nu le place la partener, se impun limite și se stabilesc reguli de conviețuire în doi. O mare problemă în această etapă este orgoliul manifestat sub dorința excesivă de a-l schimba pe celălalt ca să se întâmple lucrurile „cum îmi doresc eu„. Urmează autonomia, în care fiecare dintre cei doi parteneri este mult mai orientat spre interesele personale, timpul petrecut cu celălalt nu pare să mai fie la fel de important. Dependența partenerului manifestată inițial poate părea acum sufocantă, nu mai avem timp pentru noi și pasiunile noastre. Partenerii își reproșează fie lipsa de interes, fie preocuparea exagerată către mediul exterior relației.
☯️ Reapropierea și interdependența sunt ultimele etape ale relației.În aceste etape ajung partenerii care înțeleg cum trebuie făcute eforturi conștiente pentru a avea o relație împlinită. O relație este precum o floare: prea mult soare o usucă, prea multă apă o îneacă… Este nevoie de timp și de disponibilitate pentru a face o floare să înflorească.
Îți recomandăm mai departe câteva sfaturi pentru a menține echilibrul dintre dependență și independență și a avea o relație sănătoasă:
💜 Acordă-ți timp pentru pasiunile tale: mersul la sală, dansul, menținerea unei activități de relaxare cum este cititul, masajul, jocurile pe calculator, vizonatul unui film etc.
💜 Fii orientat către nevoile partenerului și vino în întâmpinarea lor: arta compromisului este o lecție pe care trebuie să o înveți și să o aplici în relația ta. A ști să lași de la tine și să faci și cum își dorește sau are nevoie partenerul este unul dintre ingredintele unei relații echilibrate;
💜 Dezvoltă-te personal: cunoaște-te pe tine însăți / însuți, ai încredere în tine și învață să-ți exprimi alegerile și dorințele – a fi intr-o relație echilibrată nu înseamnă să-ți fie frică să te exprimi;
💜 Conștientizează-ți tipul de atașament pe care îl ai: analizează-ți istoria personală, relația pe care au avut-o părinții tăi, modelul și tiparele de gândire preluate de la familia de origine;
💜 Recunoaște-ți și lucrează cu emoțiile tale: este important să reușim să ne gestionăm emoțiile negative, precum furia, frica, gelozia și să nu ne așteptăm că este de datoria partenerului să ni le rezolve. Partenerul poate fi un sprijin emoțional, un sfătuitor și un observator obiectiv dar este responsabilitatea noastră să le conștientizăm și să lucrăm cu ele;
💜 Menține-ți legăturile cu proprii prieteni: o relație echilibrată presupune să ne putem continua relațiile cu prietenii sau cu familia. Un partener care te iubește nu te va obliga să renunți la prietenii tăi sau la timpul petrecut cu familia. Este adevărat ca și la acest aspect trebuie să existe un echilibru iar timpul oferit acestora sa nu fie mai mare decât timpul oferit relației;
💜 Petrece timp de calitate cu partenerul tău: faceți activități plăcute împreună, împărțiți treburile administrative, bucurați-vă și fiți recunoscători relației voastre.
Este important ca fiecare partener să-și recunoască nevoile și să aibă încredere în sine pentru a dezvolta o relație echilibrată și fericită. În loc să fie dependenți unul de celălalt, partenerii ar trebui să își ofere sprijin reciproc în realizarea obiectivelor personale și să își împărtășească viața, construind astfel o relație solidă, bazată pe respect, încredere și iubire reciprocă.
Autor: Psih. Oana Amaziliței – Psiholog clinician / psihoterapeut, clinica Med anima Iași
alte articole din blog
Contact Iași:
Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL11, sc. B, parter, Iași, jud. Iași
Contact Belcești:
com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Iași
Contact Timișoara:
Str. Simion Bărnuțiu nr. 34, Timișoara, jud. Timiș