Este o întrebare frecventă, mai ales pentru cei care, în momente de introspecție, ajung să-și analizeze viața și relațiile. Răspunsul nu este simplu, pentru că fiecare dintre noi percepe singurătatea diferit, în funcție de experiențele și personalitatea proprie.
În contextul actual al rețelelor sociale și al conștientizării emoționale tot mai răspândite, tema iubirii de sine și a acceptării personale devine omniprezentă.
De câte ori nu ai auzit chiar tu despre cât de important este să te iubești pe tine înainte de a te iubi ceilalți? Îndemnul sună răsunător pe toate rețelele sociale, pe toate blog-urile recente ale celor cu sau fără aplecare spre domeniul uman; în plus chiar și oamenii pe care îi întâlnim în viața reală de zi cu zi ne opresc brusc emoțiile pe care simțim să le împărtășim dându-ne “soluția salvatoare”: Iubește-te pe tine, dacă vrei să te iubească alții!
Atunci când ne gândim la depresie, ne imaginăm suferința intensă a celor care o trăiesc direct – sentimentul de tristețe profundă, senzația de pierdere a speranței și lipsa de energie pentru a face față provocărilor zilnice. Însă depresia afectează mai mult decât persoana în sine; îi influențează adânc și pe cei din jur. O întrebare devine astfel esențială: este mai greu să suferi de depresie sau să îi vezi pe cei dragi suferind?
Cuvântul „traumă” înseamnă rană, iar în psihologie, se referă la o experiență care depășește capacitatea unei persoane de a îi face față. Specialiștii spun că trauma nu înseamnă evenimentul în sine, ci reacția personală față de acesta. De exemplu, doi oameni pot trăi același eveniment dificil, dar reacționează diferit, în funcție de vârsta, experiențele și resursele lor.
Modul în care fiecare dintre noi privește moartea are la bază multe elemente, însă dintre acestea cel hotărâtor pare a fi modul in care privim VIAȚA însăși. Contează foarte mult cum ne raportăm la propria noastră viață pentru a determina cum ne raportăm la moarte și cum îi jelim pe cei care nu mai sunt.
Despre infidelitatea în relații se poate discuta la nesfârșit, fiind un subiect complex și foarte controversat, de cele mai multe ori făcându-se referire la relațiile de cuplu. Însă, infidelitatea relațională nu se rezumă doar la relațiile de cuplu, ci și la cele de prietenie, colegialitate, rudenie etc. unde aduce cel puțin la fel de multă frustrare și durere și un proces de recuperare la fel de dificil ca și infidelitatea în cuplu.
Divorțul reprezintă forma finală de desfacere a vieții conjugale, cu efecte puternice atât asupra partenerilor din cuplul conjugal, cât și a descendenților acestora. Copilul este ființa cel mai mult afectată de evenimentele care au loc în familie. Divorțul părinților duce la scăderea încrederii copilului în propriile puteri, și ajută la dezvoltarea sentimentului de vinovăție și agresivitate.
De-a lungul vieții am crescut într-o cultură care a transformat despărțirile în ceva sumbru și greu de experimentat. Moartea unei persoane apropiate, divorțul, despărțirile din tinerețe, încheierea unei prieteni, părăsirea casei părintești, etapa cuibului gol trăită de părinți, începerea grădiniței, ieșirea din concediul maternal și chiar înțărcatul pruncului sunt experiențe în care ajungem să cunoaștem senzația și durerea pierderii.
Nașterea unui copil poate declanșa la femei o varietate de emoții puternice, de la entuziasm și bucurie la frică și anxietate, acestea putând experimenta chiar diverse tipuri de depresie. Aproximativ una din șapte femei poate dezvolta depresie postpartum (PPD). Apare cel mai frecvent în decurs de 6 săptămâni după naștere, dar simptomatologia poate începe mai devreme – în timpul sarcinii – sau mai târziu – până la un an după naștere.
Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL 11, sc. B, parter, Iași, jud. Iași
com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Iași
Bd. Eroilor de la Tisa nr. 8, etaj 1, Timișoara, jud. Timiș
