Anxietatea de performanţă
În societatea actuală, dorința de a fi performant în diferite arii de activitate este adesea asociată cu nevoia de validare a identităţii profesionale, cu o stimă de sine înaltă şi o imagine de sine pozitivă şi stabilă. Dorinţa de fi performant suplineşte, adesea, carenţe afective, nevoi emoţionale neexprimate care generează scenarii compensatorii menite să ofere individului o aparentă siguranţă şi încredere în sine.
În zilele noastre, performanţa este corelată cu sentimentul acceptării de către mediul social, cu poziţii profesionale recompensate financiar, cu puterea oferită de acest atribut valoric râvnit de toţi.
Puţini știu însă că în spatele imaginii de succes, asociată performanței, apare și se dezvoltă fenomenul anxietăţii, care se manifestă prin indicatori fiziologici şi nu numai.
Anxietatea – ce este și cum se manifestă
Anxietatea este un concept complex, vizând multiple manifestări în diferite contexte. Ea poate fi percepută ca o stare de spirit, o tulburare de dispoziţie sau o modalitate de manifestare a stresului, punându-se accent uneori mai mult pe aspectele ei cognitive. De-a lungul timpului, conceptul de anxietate a fost abordat, analizat şi definit din perspectiva multiplelor abordări psihologice. O trecere în revistă a unora dintre aceste accepțiuni facilitează înțelegerea acestui concept psihologic în procesualitatea lui.
Folosit în sens larg, termenul de anxietate poate desemna sentimentul de teamă sau tensiunea resimțită de o persoană care apare ca reacție la o situaţie stresantă (Stănculescu, 2003) sau o stare emoţională vagă şi neplăcută, însoţită uneori de groază, distres şi senzaţii de incomoditate (Reber, 1985). Aceste semnificații stau mai mult sub semnul generalului, fiindu-i eludate nuanțările, necesare pentru a deosebi normalul de patologic. I. Mitrofan (2005) definește anxietatea ca fiind o teamă fără obiect, nelinişte însoţită de tensiune intrapsihică, agitaţie, iritabilitate şi simptome somatice. Această definiţie pare să se apropie foarte mult de etimologia cuvântului latin anxietas = experienţa marcată de agitaţie, nesigurantă, frică, spaimă. Răşcanu şi Sava (2001) propun o definiţie sugestivă cu privire la anxietate, prin care văd un sentiment de pericol difuz, vag precizat, cu repercusiuni iminente asupra existenţei individului (apud Sava, 2003).
Anxietatea se manifestă prin intermediul unor indicatori fiziologici ca: tensiune musculară, inhibiție motorie şi, mai ales, manifestări neurovegetative (palpitațiile în stare de repaos, senzațiile de vertij sau de leșin, transpirația excesivă, accesele de roșeață sau paloare, uscăciunea gurii, senzația de gol în stomac, grețurile, nevoia frecventă de a urina).
Unele persoane trăiesc anxietatea ca pe o neliniște cu privire la propria abilitate de a face fată unor amenințări pe care le percep ca fiind iminente. Acestea pot deveni hipervigilente, crescându-le astfel nivelul de activare a sistemului nervos (în special, a celui autonom), iar prin aceasta atenţia acordată valenței negative a stimulilor ambientali.
Viziunea psihanalitică freudiană aduce în prim- plan faptul că anxietatea poate fi deosebită de alte stări afective neplăcute prin combinația sa unică de calități exponențiale (psihice) şi fiziologice (Spielberger, 1972; Spielberger şi Krasner, 1988). Calitățile exponențiale asociate anxietăţii, care îi dau caracterul de neplăcut, constau în sentimente de frică şi tensiune. Fenomenele fiziologice şi comportamentale asociate anxietăţii, cum ar fi palpitaţii, perturbarea respiraţiei, transpiraţia, tremorul, au fost considerate de Freud ca fiind componente esenţiale ale anxietăţii. Utilizând metodele introspective de psihanaliză, autorul a încercat să descopere elementul istoric din copilăria pacientului, care face legătura dintre reacţiile anxioase şi stresorul extern care le evocă.
Anxietatea de performanță
Pe de altă parte, R. Feldman (1993) evidenţiază faptul că stările anxioase nu au numai un efect disfuncţional asupra vieţii psihice a individului, ci pot influenţa şi pozitiv motivaţia şi performanţa (apud Stănculescu, 2003). Însă, când motivaţia şi performaţa depăşesc pragurile funcţionabile, apare conceptul de anxietate de performanţă, înţeleasă ca teama individului de a nu fi capabil să ducă la bun sfârşit o sarcină.
Persoanele care se confruntă cu anxietatea de performanță își pot face griji că vor eșua înainte de a începe măcar să rezolve o problemă. Percepţia acestora se asociază credinței că eșecul va fi urmat de umilire și respingere. Anxietatea de performanță poate apărea în legătură cu orice sarcină, dar este frecvent întâlnită în mediul profesional. Intensitatea resimţită de individul care manifestă anxietate de performanță capătă forme diferite, de la o stare de neliniște și agitație înainte de a face o prezentare importantă la birou, la atacurile de panică declanșate de simplu gând al responsabilităților profesionale.
Anxietatea de performanță se asociază adesea cu ambiţia şi perfecţionsimul, valori care în societatea actuală, dominată de competitivitate, capătă conotații pozitive. Pentru experții în sănătate mintală, ambele trăsături sunt o potențială amenințare pentru sănătatea psihică. Raportându-ne la fenomenul ambiţiei, identificăm atât valoarea intrinsecă a acesteia, care orientează atenţia spre motivaţia internă şi raportarea la standarde interne, cât şi valoarea extrinsecă, ancorată exclusiv într-un loc al controlului extern, generatoare de anxietăţi, depresii şi alte afecţiuni psihice.
Perfecționismul
Un alt factor esenţial în apariţia anxietăţii de performanţă este perfecţionismul, definit prin indicatori ca standarde nerealist de înalte, care nu pot fi atinse sau care vor fi atinse cu dificultate.
O meta-analiză (https://www.apa.org/pubs/journals/releases/bulbul0000138.pdf) recentă a evaluat nivelul perfecționismului în populația generală, din 1989 până în 2016. S-a descoperit o creștere semnificativă a perfecționismului la studenții și proaspeții absolvenți din America, Canada și Marea Britanie. Cercetătorii au descoperit că aproape toți cei 40.000 de tineri chestionați aveau trăsături de perfecționism. Aceștia le-au corelat cu incidența crescută a problemelor de sănătate psihică, precum anxietate, depresie și tulburări de alimentație, la această grupă de vârstă.
Perfecționismul a fost asociat cu nenumărate probleme psihice precum: depresie, anxietate (inclusiv la copii), auto-vătămare, anxietate socială, tulburare obsesiv-compulsivă, mâncat compulsiv, anorexie, bulimie, sindrom de stres post-traumatic, insomnia, suicid.
În plus, unele cercetări evidenţiază un raport direct proporțional între nivelul ridicat de perfecționism al unei persoane şi severitatea tulburărilor psihice.
Anxietatea de performanță este generată adesea şi de fenomenul evaluării în contexte de tip profesional şi nu numai. Anxietatea determinată de un posibil act evaluativ poate fi definită ca o stare emoţională neplăcută, caracterizată prin: tensiune psihică, frică şi nervozitate, activarea sistemului nervos autonom, exprimată prin diverse simptome somatice cum ar fi: palpitaţiile, transpiraţia în absenţa efortului fizic, tremorul vocii şi a mâinii în situaţii de evaluare.
Aceste reacţii pot fi activate de o serie de trăsături de personalitate, printre care se evidențiază:
🔻 lipsa încrederii în propria capacitate de a reuşi,
🔻 îngrijorarea în legătură cu propria competenţă,
🔻 cogniţii negative, legate de o posibilă pierdere a stimei de sine în caz de eşec, eventuala pierdere a stimei din partea celorlalţi, o posibilă pierdere a oportunităților pentru satisfacerea viitoarele scopuri, alte posibile consecințe asociate eşecului.
Anxietatea de performanță, la fel ca orice tip de anxietate, poate fi vindecată sau ținută sub control.
Iată câteva direcţii care sunt de folos în a controla acest tip de anxietate, asigurându-se în final, o viaţă echilibrată, împlinită:
✔️ Realizează o analiză comparativă a costurilor şi beneficiilor împlementării în viaţa ta a unor strategii bazate pe ambiţie şi perfectionism;
✔️ Recadrează ideea de succes şi schimbă indicatorii de măsurarea a acestuia, de la centrarea exclusivă pe realizări profesionale şi materiale, la dezvoltarea de abilitaţi empatice, de relaţionare pozitivă cu ceilalţi, de evoluţie pe linia dezvoltării personale;
✔️ Flexibilizează-ți tiparele de gândire disfuncţionale, recadrează evenimentele anxiogene și combate gândurile distorsionate;
✔️ Redefinește termenul de eşec, anulând vocea sabotoare a criticului intern;
✔️ Indentifică comportamentele evitante şi transformă-le în comportamente proactive, prin acţiune;
✔️ Identifică strategiile de procrastinare (amânare) şi implementează planuri orientate spre obiective tangibile;
✔️ Înfruntă temerile prin scenarii de desensibilizare sistemică în raport cu fractorii stresori.
- Mitrofan, N., Mitrofan, L. (2005). Testarea psihologică. Inteligenţa şi aptitudinile. Iaşi: Editura Poliro
- Fedman, R (1993)- Distinguishing depression and anxiety in self-report: Evidence from confirmatory factor analysis on nonclinical and clinical samples.
- Reber, A. S. (1985). Dictionary of Psychology. London: Penguin Books.
- Răşcanu, R. (2001). Psihologia sănătăţii: de la credinţe şi explicaţii la sisteme de promovare a ei. În M. Zlate (coord.). Psihologia la răspântia mileniilor. Iaşi: Editura Polirom
- Robu, V. (2011( – Psihologia anxietăţii faţă de testări şi examene, repere teoretice şi aplicaţii, Iaşi, Editura Performantica
- Sava, N. (2003). Anxietate şi performanţă la tineri. Timişoara: Editura Eurostampa.
- Stănculescu, E. (2003). Anxietatea. În S. Chelcea, P. Iluţ (coordonatori) (2003). Enciclopedie de psihosociologie. Bucureşti: Editura Economică.
- Spielberger, C. D., Krasner, S. S. (1988). The assessment of state and trait anxiety. În R. Noyes Jr., M. Roth, & G. D. Burrows (Eds.). Handbook of Anxiety (Vol. 2: Classification, Etiological Factors and Associated Disturbances, pp. 31-51). Elsevier Science Publishers B.V.
alte articole din blog
Contact Iași:
Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL 11, sc. B, parter, Iași, jud. Iași
Contact Belcești:
com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Iași
Contact Timișoara:
Bd. Eroilor de la Tisa nr. 8, etaj 1, Timișoara, jud. Timiș
