Trainingul parental comportamental (BPT) este o abordare terapeutică ce implică o pregătire a părinților de care beneficiază copiii cu tulburare de atenție, hiperactivitate (ADHD) și se bazează pe ipoteza că trainingul parental este mediator al îmbunătățirilor comportamentale ale copiilor.

Conform statisticilor internaționale, mai mult de jumătate dintre persoanele care se confruntă cu tulburări psihice nu primesc sprijinul necesar. În multe cazuri, persoanele evită sau amână apelarea la un specialist din cauza temerilor legate de modul în care ar putea fi percepuți de familie, prieteni, colegi, angajatori și societate.

Rețelele sociale funcționează mai degrabă ca o vitrină decât ca o oglindă, iar dacă alegi să-ți privești viața prin această vitrină, s-ar putea să pierzi contactul cu ce este autentic în tine. Întrebarea nu este „Cum să fiu ca ceilalți?”, ci „Cine sunt eu și ce îmi face bine, în ritmul meu, în contextul meu?”

În orice tip de relație – fie ea de cuplu, prietenie, familie sau profesională – limitele sănătoase sunt fundamentale. Ele definesc spațiul personal, ne protejează emoțional și asigură un echilibru între nevoile proprii și cele ale celorlalți. Fără limite clare, relațiile pot deveni copleșitoare, generând frustrare, resentimente și epuizare.

Dacă ai început să uiți lucruri simple, îți pierzi șirul gândurilor în conversații sau te simți mai dezorganizat decât înainte, nu ești singur. Tot mai mulți oameni – indiferent de vârstă – se confruntă cu dificultăți de memorie, atenție și concentrare, uneori fără să-și dea seama cât de mult le afectează viața de zi cu zi.

Imaginea corporală negativă este mai puțin despre felul în care arătăm și mai mult despre felul în care simțim și gândim despre propria persoană. Când sentimentele care predomină sunt vina, rușinea, dezgustul sau respingerea, ajungem să ne vedem corpul ca pe un inamic.

Studiile arată că vacanțele îmbunătățesc starea de bine, cresc afectivitatea pozitivă, reduc stresul și epuizarea, însă toate aceste efecte par că se pierd în prima săptămână după ce revenim la serviciu și aproape că revenim la starea pe care am avut-o înainte de a pleca în vacanță.

Relațiile umane sunt extrem de complexe, iar terapia este, în esență, tot o relație. Nu e vina nimănui că uneori nu ne putem conecta cu un terapeut. La fel cum nu e vina noastră dacă simțim că nimeni nu ni se potrivește.

Amintiți-vă că un copil nu renunță la părinții săi, însă el trebuie să se adapteze la schimbări copleșitoare ce rezultă din pierderea structurii lui familiale. Dacă unui adult îi este atât de greu să treacă prin acest proces gândiți-vă ce poate simți un copil care poate avea sentimente ambivalente față de părinți iar aceste trăiri îî pot întoarce viața pe dos.

Tulburarea din spectrul autismului  prezintă provocări unice atunci când trece în anii adolescenței. Adesea, din cauza semnelor omise sau a simptomelor care se suprapun cu alte afecțiuni diagnosticarea timpurie a autismului poate fi o reală provocare.